Centrul Don Bosco România


Executam salturi mortale, mergeam în mâini, făceam exerciții îndrăznețe. După aceea, începeam jocurile de scamatorie. Mâncam monezi și mergeam să le regăsesc pe vârful nasului spectatorilor, înmulțeam bile colorate, ouă, schimbam apa în vin, omoram și făceam bucăți un cocoșel pe care îl făceam, imediat, să învie și să cânte voios.

După câteva ore eram foarte obosit. Încheiam spectacolul cu o scurtă rugăciune după care, fiecare se întorcea acasă.

“Dar pentru ca să mergi la “bâlciuri” și la târguri - mă veți întreba - ca să iei parte la spectacolele scamatorilor, se plătește biletul. De unde veneau acești bani?”

Mi-i procuram într-o mie de moduri. Puneam deoparte bacșișurile, cadourile, micile sume pe care mama și alții mi le dădeau de sărbători pentru a-mi cumpăra caramele. În afară de asta, eram foarte destoinic să prind păsări pe care le vindeam. Mergeam să culeg ciuperci, ierburi pentru colorat, plante medicinale pe care, după aceea, le vindeam.

Mă veți mai întreba: “Dar mama ta era mulțumită să te știe prin târguri, pe la bâlciuri? Să te vadă făcând pe saltimbancul?”

Vă voi zice că mama mă iubea mult. Eu îi povesteam totul: planurile mele, micile mele afaceri. Fără consimțământul ei nu făceam nimic. Ea știa totul, observa totul și mă lăsa să le fac. Dimpotrivă, dacă îmi lipsea ceva, căuta să-mi procure ceea ce-mi trebuia. Chiar și prietenii mei mă împrumutau cu plăcere atunci când îmi lipsea ceva pentru spectacol.

Nr vizitatori: 1088374
Harta Site Politică de confidențialitate