Centrul Don Bosco România


În mai 1886, cu toate că lucrările din interior nu fuseseră încă terminate, decisei consacrarea bazilicii Preasfintei Inimi. Această construcție înghițise peste trei milioane de lire.

Drumul până la Roma - cel de-al douăzecilea și ultimul - a fost un adevărat Calvar. Dură zece zile, cu multe popasuri, din cauza oboselii și a sănătății șubrede.

Papa mă primi extrem de cordial, chiar în apartamentul său particular. Îmi ieși înainte zâmbitor și mă prinse delicat de mână:

- O, scumpul meu Don Bosco, cum te simți, cum te simți? mă întrebă el cu o rară amabilitate. Mi se pare că ți-e cam frig, nu-i așa?

Merse la patul său și, dând la o parte perdeaua, luă o pătură:

- Vezi aceasta frumoasă pătură de hermelină? Mi-a fost dăruită chiar azi pentru jubileul meu sacerdotal (cincizeci de ani de la hirotonire). Vreau ca dumneata, Don Bosco, să fii primul care o folosești.

Și, după ce mă așeză pe un scaun, mi-o întinse pe genunchi. Sfântul Părinte binecuvântă munca, toate operele și realizările, familiile religioase și ne mulțumi, în special, pentru Bazilica Preasfintei Inimi.

Nr vizitatori: 877535
Harta Site Politică de confidențialitate