Centrul Don Bosco România


Se poate spune că în fiecare zi trebuia să deschid clase noi. Unde să găsesc atâția învățători? Am folosit această metodă: am început să fac școală cu un numeros grup de copii din oraș. Îi învățam gratuit italiană, latină, franceză, matematică. Singura condiție pe care o impuneam era ca, după aceea, să vină să-mi dea o mână de ajutor ca să predau catehismul și pentru școala duminicală și serală. La început acești “învățătorași” erau opt sau zece dar numărul lor s-a mărit progresiv. Cu ei s-a format grupul “studenților” (care din 1850 s-a alăturat, în Oratoriu, grupului “artizanilor”).

Primii “învățătorași” au început să mă ajute de pe când eram în Colegiul Sfântului Francisc de Assisi. Atunci erau copii, acum au posturi de muncă onorabile în oraș. Mi-l amintesc pe Giovanni Coriasco, acum maistru tâmplar, Felice Vergnano, comerciant de stofă, Paolo Delfino, profesor de materii tehnice.

La Refugiu mi-au fost de ajutor Antonio Malenotte, astăzi băcan, Giovanni Malenotte, astăzi cofetar, Felice Ferrero, mediator, Pietro Ferrero, compozitor, Giovanni Piola, patronul unui atelier de tâmplărie. Împreună cu ei făcuseră școală și Luigi Genta, Vittorio Mogna și alții care, însă, nu și-au menținut promisiunea de a veni să mă ajute. Ca să fac cu ei școală trebuia să cheltuiesc mult timp și mulți bani și, din păcate, în momentul în care treubuiau să înceapă să-mi dea o mână de ajutor, marea majoritate m-au abandonat.

Acestora li s-au alăturat creștini buni din Torino. Pentru mult timp m-au ajutat Giuseppe Gagliardi și Giuseppe Fino, vânzători de obiecte de mercerie, Vittorio Ritner, aurar, și alții. Câțiva preoți mă ajutau, în special, la celebrarea liturghiei, la predică și la orele de catehism pentru cei mai mari.

Nr vizitatori: 877276
Harta Site Politică de confidențialitate