Centrul Don Bosco România


Într-o altă zi, doi respectabili parohi din Torino au avut o întâlnire cu mine în numele colegilor lor. Mi-au spus:

- Acest Oratoriu îndepărtează copiii de parohiile lor. Parohul își va vedea, în curând, biserica goală. Nici măcar nu-i va cunoaște pe tinerii de care va trebui să dea socoteală lui Dumnezeu. Gândiți-vă Don Bosco. Încetați să mai adunați copiii și trimiteți-i în parohiile lor.

- Marea majoritate a băieților pe care-i adun, am răspuns, nu pot să deranjeze viața parohială pentru că nu cunosc nici parohul, nici parohia.

- Cum așa?

- Pentru că sunt toți din afara orașului. Părinții lor au venit în oraș ca să-și caute de muncă. Nu au găsit și, plecând, i-au lăsat aici. Sau, pur și simplu, sunt tineri veniți singuri în oraș ca să-și găsească o ocupație. Sunt savoiarzi, elvețieni, din Val de Aosta, bielezi, novarezi, lombarzi.

- De ce să nu-i ajutăm să se întoarcă în parohiile lor?

- Dar nici măcar nu le cunosc.

- Trebuiesc ajutați să le cunoască.

- Nu e posibil. Diferența dintre dialecte, lipsa unui domiciliu stabil, faptul că nu cunosc orașul, fac ca acest lucru să fie dificil, dacă nu chiar imposibil. Trebuie să adaug că mulți dintre ei sunt deja mari, ajung până la 18-20, câteodată 25 de ani. Și nu știu nimic despre religie. Cine-i dispus să pună asemenea tineri în clasele de catehism alături de copii de opt sau zece ani?

- Nu ați putea dumneavoastră să-i conduceți în parohii și, după aceea, să mergeți să le faceți acolo catehism?

- Aș putea, în cel mai bun caz, să merg într-o parohie dar, sigur, nu în toate. O soluție ar fi ca fiecare paroh să vină să și-i ia pe ai săi și să-i conducă în parohia sa. Dar și așa situația ar rămâne dificilă: nu puțini sunt împrăștiați, indisciplinați. Acceptă catehismul și rugăciunile doar dacă sunt atrași de recreații și plimbări. Fiecare parohie ar trebui, așadar, să aibă un loc anume unde să-i adune cu jocuri și alte activități.

- Aceasta este imposibil. Nu avem spațiu și preoții, în zilele de sărbătoare, au alte lucruri de făcut.

- Așadar?

- Așadar dumneavoastră continuați să faceți bine acestor tineri. Noi, între timp, vom discuta despre această situație.

Parohii din Torino au discutat serios despre problemă: să aprobe sau nu Oratoriile? Nu toți erau de aceeași părere. Hotărârea mi-a fost comunicată de către don Augustino Gattino, paroh de Borgo Dora, și de don Ponzati, paroh al bisericii Sfântul Augustin:

“Parohii din Torino, adunați în conferință, au discutat despre oportunitatea Oratoriilor. S-au cântărit motivele aprobării și dezaprobării, temerile și speranțele. Fiind imposibil ca fiecare paroh să facă un Oratoriu în propria parohie, îl încurajăm pe preotul Ioan Bosco să continue opera sa, până când va fi luată o altă hotărâre.“

Nr vizitatori: 871667
Harta Site Politică de confidențialitate