Centrul Don Bosco România


În fine, venea și vremea vacanțelor. Însă ele sunt, de regulă, un mare pericol pentru clerici pentru că rupe ritmul vieții spirituale într-o vreme în care tânărul seminarist nu este încă format deplin. Pe vremea mea erau un pericol și mai mare pentru că durau patru luni și jumătate. Încercam să-mi umplu timpul scriind sau citind dar, nereușind să-mi fac un program oarecare, deseori nu duceam la capăt nimic. Omoram timpul făcând lucruri de mână. Lucram la strung, cu rindeaua, la forjă, croiam și coseam haine, făceam papuci. În casa mea din Morialdo se mai află încă o masă de scris, o masă pentru prânz și câteva scaune, “capodopere” lucrate în acele vacanțe.

După aceea, luam coasa și o porneam înspre pajiști ca să cosesc iarba, sau înspre câmp la treieratul grâului. Coboram în beci să pregătesc butoaiele pentru mustuitul strugurilor din care scoteam vinul nou.

Când găseam ocazia adunam copii și mergem să facem o vizită la vreun altar al Fecioarei Maria.

Nr vizitatori: 870816
Harta Site Politică de confidențialitate