Centrul Don Bosco România


Cu tot ajutorul venit din partea primilor discipoli tot nu am reușit să facem față la atâtea opere de binefacere necesare. M-am îndreptat către laicii din Torino și le-am spus cam așa:

- Nu doriți să ne ajutați și voi? Este de lucru din belșug pentru toate gusturile și pentru toate aptitudinile. Voi sunteți alintații Providenței și, în semn de deosebită gratitudine, oare n-ați putea pune și voi, în slujba lui Dumnezeu pe care să-l serviți în persoana acestor sărmani copii, puțin din timpul vostru, din știința voastră, din multiplele voastre capacități, din zelul și bogățiile voastre?

Ajutorul nu a întârziat să apară. Au sosit și s-au dedicat catehizării copiilor. Însă nu se mărgineau doar la atât acești colaboratori voluntari. Câte nevoi urgente nu le solicitau bunăvoința și competența: cursurile serale, asistarea băieților la capelă, pregătirea la Prima Cuminecare, căutarea de lucru pentru cei rămași fără slujbe, vizitarea ucenicilor pe șantiere și în ateliere, probe de teatru, conducerea și însuflețirea partidelor de joc, recrutarea și aducerea celor mai îndărătnici pentru funcțiunile sacre de Duminica dimineața și câte altele.

La început nu exista nici o denumire colectivă pentru a desemna pe toți acești voluntari, ci fiecare se numea după felul serviciului oferit și a funcției exercitate în folosul tinerilor. Puțin mai târziu au fost numiți, de-a valma, promotori sau binefăcători. După aprobarea Societății, începură să fie cunoscuți sub denumirea de Cooperatori Salezieni.

Nr vizitatori: 871660
Harta Site Politică de confidențialitate