Centrul Don Bosco România


Într-o zi, pe când erau prezenți don Sebastiano Pacchiotti și alți preoți în camera mea, don Borel mi-a spus:

- Au apărut cam multe probleme. Aici, dacă nu salvăm ceva, riscăm să pierdem totul. Să destrămăm Oratoriul și să ne păstrăm doar vreo douăzeci de copii dintre cei mai mici. Nimeni nu se va îngrijora dacă continuăm să facem catehism cu un grupuleț de copii. Între timp, Dumnezeu ne va indica drumul cel mai potrivit ca să continuăm.

- Nu destrămăm nimic - am răspuns. Avem deja un sediu: o curte largă și spațioasă, o casă pregătită pentru mulți copii, o biserică și porticuri. Sunt și preoți și seminariști gata să lucreze pentru noi.

- Dar unde sunt aceste lucruri? - m-a întrebat don Borel.

- Nu știu. Dar știu că există și sunt la dispoziția noastră.

Atunci don Borel a izbucnit în plâns. A exclamat:

- Sărmanul Don Bosco, e plecat cu totul.

M-a luat de mână, m-a sărutat și a plecat cu don Pacchiotti și cu ceilalți. Am rămas singur în camera mea.

Nr vizitatori: 872044
Harta Site Politică de confidențialitate