Centrul Don Bosco România


În timpul iernii nu era de lucru aproape deloc pe câmp. Antonio a fost de acord ca să învăț cât vroiam.

În schimb, când a venit primăvara, a început să se plângă. Spunea că el trebuie să se spetească cu munci grele în timp ce eu făceam pe domnișorul. A avut discuții aprinse cu mine și cu mama. La sfârșit, pentru a nu strica pacea în familie, s-a hotărât ca eu să merg la școală dimineața. Restul zilei urma să-l petrec la câmp.

Dar, în ciuda muncii și a bunăvoinței mele, Antonio era nemulțumit. Într-o zi cu ton hotărât le-a spus mamei și fratelui meu Iosif:

- E timpul să o terminăm cu gramatica asta. Eu am crescut mare și voinic și nu am mai avut niciodată nevoie de cărți. Într-o izbucnire de durere și de mânie am răspuns:

- Nici măgarul nostru nu a fost vreodată la școală și e mai voinic decât tine.

La aceste cuvinte Antonio s-a înfuriat și, fugind, cu greu am putut să evit o ploaie de pumni și de palme.

Nr vizitatori: 871660
Harta Site Politică de confidențialitate