Centrul Don Bosco România


Din acel moment l-am avut mereu ca prieten apropiat. Pot să zic că de la el am învățat să trăiesc ca un adevărat creștin. Ne-am înțeles și stimat de la început. Aveam nevoie unul de celălat: eu de ajutorul spiritual, el de cel material. Este adevărat că Luigi, foarte timid, nu îndrăznea nici măcar să se apere împotriva insultelor și a răutății celorlalți. Eu, în schimb, pentru curaj și putere eram respectat de toți, chiar și de cei mai mari decât mine.

Într-o zi, câțiva vroiau să-l înjosească și să-l umilească pe Luigi și pe Antonio Candelo, un alt băiat cumsecade. Am strigat să-i lase în pace dar nu m-au ascultat. Au început să zboare insulte, și eu:

- Cine mai înjură o dată va trebui să-și facă socotelile cu mine!

Cei mai înalți și mai needucați au făcut zid înaintea mea, în timp ce două palme plesniră pe fața lui Luigi. N-am mai văzut nimic înaintea ochilor, m-am lăsat prins de mânie. Pentru că nu puteam să iau în mână un băț sau un scaun, am strâns cu mâinile de umeri pe unul dintre ei și, folosindu-l ca pe o măciucă, am început să-i lovesc pe ceilalți. Patru au căzut la pământ, ceilalți au fugit urlând.

Nr vizitatori: 879171
Harta Site Politică de confidențialitate