Centrul Don Bosco România


Urma să fac pasul către preoție. Dacă mă gândesc din nou la acel pas hotărâtor al vieții mele îmi dau seama că nu eram destul de pregătit, pentru că nu aveam toate calitățile pozitive necesare.

Totuși, neavînd pe nimeni care să se îngrijească nemijlocit de vocația mea, am cerut sfatul părintelui Cafasso. El mi-a spus să merg înainte, fără frică, să urmez cuvintele sale.

Pentru zece zile m-am închis în liniștea exercițiilor spirituale în Casa Misiunii din Torino. Am făcut spovada generală, adică o reexaminare deplină a vieții mele pentru a putea cere părerea confesorului dacă păream în stare să mă dedic pentru totdeauna vocației mele. Vroiam să merg înainte, dar tremuram la gândul de a mă angaja pentru toată viața. De aceea nu am vrut să iau hotărârea de a continua pe drumul preoției mai înainte să fi avut totala aprobare a confesorului.

Din acel moment am pus cea mai mare râvnă ca să împlinesc sfatul lui don Borel: “Frecvența la Împărtășanie și reculegerea în fața lui Dumnezeu, păstrează vocația și formează adevăratul preot”.

Nr vizitatori: 871661
Harta Site Politică de confidențialitate