Centrul Don Bosco România


Într-o dimineață de aprilie don Calosso mă trimisese cu ceva treburi la niște rude de-ale mele. Abia ajunsesem acasă când cineva a și venit în grabă și m-a anunțat să mă întorc imediat la el. Într-un acces de apoplexie cerea să mă vadă.

Am zburat, nu am alergat. Dragul meu don Calosso era în pat, și nu mai putea să-mi vorbească. Dar m-a recunoscut, mi-a dat cheia unui sertar unde erau banii și mi-a făcut semn să nu o dau la nimeni.

După două ore de agonie a adormit întru Domnul. Cu el îmi murea orice speranță. M-am rugat mereu și cât voi trăi mă voi ruga în fiecare dimineață pentru acel mare binefăcător al meu.

Când au sosit moștenitorii săi, le-am dat cheia și toate celelalte.

Nr vizitatori: 879164
Harta Site Politică de confidențialitate