Centrul Don Bosco România


După terminarea studiilor la Colegiu, a trebuit să-mi asum conducerea unui spital și, în plus, să predic și să spovedesc într-un institut care găzduia patru sute de fete.

Cum să mai găsesc timp și pentru Oratoriu? Unde să mă mai întâlnesc cu copii și tinerii?

Don Borel, preotul care mă ajutase până în acel moment îmi dădu un sfat: camera care îmi fusese destinată putea fi folosită ca loc de întâlnire pentru băieții care se adunau la biserica Sfântul Francisc de Assisi; între timp se putea cîuta o soluție mai bună. Așadar am decis mutarea Oratoriului pe lângă Refugiul Marchizei Barolo. Însă în scurt timp spațiul deveni neîncăpător pentru cei 200 de băieți.

După aprobarea arhiepiscopului Fransoni am improvizat prima noastră capelă în interiorul clădirii destinat Micului Spital care era încă în construcție.

Acesta era locul pe care Providența ni l-a încredințat pentru prima biserică a Oratoriului. Ca să ajungi aici, trebuia să intri pe ușa Micului Spital, să parcurgi o mică stradă care separa clădirea de Spitalul Cottolengo și să urci pe scara interioară până la al treilea etaj.

Am numit Oratoriul “al Sfântului Francisc de Sales” din două motive:

1. Marchiza Barollo dorea să înființeze o congregație de preoți sub ocrotirea acestui sfânt și pusese să se picteze tabloul său la intrarea clădirii pe care am transformat-o în Oratoriu.

2. Munca noastră cerea mult calm și foarte multă blândețe. Ne-am pus așadar sub ocrotirea Sfântului Francisc de Sales ca el să obțină pentru noi de la Dumnezeu extraordinara sa blândețe și succesul său în apostolat.

Mai era și un alt motiv. Greșelile împotriva religiei, în special protestantismul, începeau, din nefericire, să se infiltreze și prin părțile noastre, mai ales în Torino. Ne-am pus sub protecția Sfântului Francisc de Sales ca să ne ajute în apărarea credinței.

8 decembrie 1844. Este sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri; este foarte frig și ninge uimitor. Cu permisiunea arhiepiscopului, binecuvântăm mult-așteptata capelă. Celebrez Sfânta Liturghie și mulți băieți se spovedesc și se împărtășesc. În timpul liturghiei plâng de bucurie pentru că, de acum, Oratoriul mi se părea un lucru făcut. Voi putea, în sfârșit, să adun tinerii cei mai părăsiți și cei mai pândiți de primejdia de a o apuca pe un drum greșit. Voi putea să le dau posibilitatea de a deveni prietenii lui Dumnezeu.

Nr vizitatori: 870753
Harta Site Politică de confidențialitate