Centrul Don Bosco România


În afară de studiile de filosofie și de teologie, exista o preocupare deosebită pentru viața religioasă. În fiecare dimineață liturghia era însoțită de meditație și de recitarea Rozariului. La masă era mereu liniște: se asculta lectura “Istoria Bisericii” de Bercastel. Spovada era o dată la două săptămâni. Cine voia putea să se spovedească în fiecare sâmbătă.

Împărtășania se putea primi doar duminica și în celelalte sărbători. Dacă cineva voia să se apropie de Sfânta Euharistie în timpul săptămânii, se făcea vinovat de “neascultare”: dar în timp ce ceilalți coborau pentru micul dejun, eu intram pe furiș în biserica Sfântului Filip; după ce primeam Împărtășania, puteam să-i ajung din urmă pe ceilalți în timp ce intrau în școală și în clasă. Această “mișcare” era interzisă prin regulament. Superiorii, care vedeau foarte bine ce se întâmpla, nu spuneau nimic. Aprobau în tăcere.

Folosind acest procedeu curios, am putut să mă împărtășesc de foarte multe ori. Și pot spune că aceasta a fost cea mai eficace hrană a vocației mele.

Această particularitate a vieții seminariale, pe care o consider negativă, a fost ștearsă de arhiepiscopul Gastaldi. Seminariștii, dacă se simt pregătiți, pot să primească Euharistia zilnic.

Nr vizitatori: 877530
Harta Site Politică de confidențialitate