Centrul Don Bosco România


Am făcut o cerere urgentă primăriei din Torino, însoțită de o recomandare a arhiepiscopului. Ca răspuns, ni s-a dat voie să mutăm Oratoriul în biserica Sfântului Martin dei Molassi, adică a morilor orașului.

Și, așa, într-o duminică de iulie a lui 1845, am mers să intrăm în posesia noului cartier general. Între râsete, bufnituri și gălăgie, fiecare ducea cu el ceea ce putea. Prin cartier se înșiruiseră copii, tineri, bănci, genoflexoare, candelabre, scaune, cruci, tablouri mari și mici. O adevărată emigrare suportată cu veselie. În adâncul inimii, însă, ne părea rău.

Viața religioasă în noul Oratoriu se desfășura ca la Refugiu. Erau, însă, și unele dificultăți. Nu aveam voie să celebrăm liturghia și nici să dăm binecuvîntarea euharistică. De aceea, tinerii nu puteau să primească Împărtășania, elementul de bază al Oratoriului nostru. Chiar și pauza era foarte tulburată: băieții trebuiau să se joace în drum sau în mica piață din fața bisericii pe unde treceau căruțe și cai. Neavînd nimic mai bun, mulțumeam Cerului pentru acel puțin pe care ni-l dăduse, dar așteptam o rezolvare mai bună. Ne-au copleșit însă mari potrivnicii.

Morarii și familiile lor erau deranjați de jocurile,de cântecele și de strigătele copiilor noștri. Au început, așadar, să se plângă la primărie. Atunci au început să se împrăștie vorbe neliniștitoare în ceea ce ne privea. Se spunea că adunările Oratoriului sunt periculoase. Pentru că tinerii ascultau tot ceea ce le ziceam, mulțimea lor ar fi putut fi folosită pentru răscoale și revolte. Se spunea chiar (fără nici o dovadă), că băieții stricau totul, în biserică și în afara bisericii, că stricau până și podeaua. Dacă nu eram imediat îndepărtați, se părea că Torino urma să intre în ruină.

>

Lucrurile au ajuns până acolo încât, secretarul morilor a scris o scrisoare primarului din Torino înșirând și umflând toate acuzațiile ce ni se aduseseră.A ajuns să afirme chiar, că Oratoriul nostru era un loc de imoralitate. Scrisoarea se încheia susținând că familiile din jurul Morilor nu vor mai putea să-și îndeplinească datoriile și nici să trăiască în pace până când noi nu vom fi plecat.

Primarul a înțeles foarte bine că acuzațiile nu erau fondate. Dar, a răspuns cu un ordin care cerea plecarea noastră imediată. Ne-a părut foarte rău; totuși, a trebuit să evacuăm locul.

Nr vizitatori: 870826
Harta Site Politică de confidențialitate