Centrul Don Bosco România


Oratoriul devenise foarte mare, iar eu nu mai făceam față la atâtea cerințe. Era necesar să-mi găsesc colaboratori care să se dedice complet acestei misiuni. De aceea în 1858 am fost la Papa pentru a-i cere ajutorul.

Intrat în audiență, am fost întrebat de unde sunt și ce ocupație am. Îi răspunsei:

- Preafericite Părinte, sunt din Torino și mă ocup de educarea tineretului și cu editarea „Lecturilor catolice”.

- Educarea tineretului a fost totdeauna lucru folositor. Dar mi se pare că la Torino mai este și un altul ce se ocupă de tineret, Don Bosco.

- Este una și aceeași persoană cu cel ce are bucuria să stea în fața Sanctității voastre, răspunsei zâmbind.

Ce se întâmplase? Prelatul care făcea serviciul de valet mă anunțase drept Don Boser, în loc de Don Bosco. Pe Sf. Părinte îl înveseli această întâmplare și începu să se intereseze de Oratoriu.

La un moment dat mă întrerupse îngândurat:

- Câte opere ai pus în mișcare, iubitul meu Abate, câte opere! Dar, dacă ai muri, ce s-ar alege din toate acestea?

- Sfinte Părinte, am venit la Roma tocmai pentru a v ă vorbi despre aceasta. Aș vrea ca Sanctitatea voastră să mă ajute să pot întemeia o instituție sau congregație, potrivită cu timpurile în care trăim.

Papa își dădu acordul și binecuvântarea.

Nr vizitatori: 870806
Harta Site Politică de confidențialitate