Centrul Don Bosco România


La școală a trebuit să închei socotelile și cu câțiva colegi răuvoitori. Încercau să-mi atragă atenția spre distracții în timpul școlii. M-am scuzat zicând că nu aveam bani. Mi-au sugerat cum să-mi fac rost de bani: să-i fur gazdei și mamei. Unul, pentru a mă convinge, mi-a spus cu impertinență:

- Este timpul să te trezești. Învață să trăiești în lumea asta. Dacă continui să-ți ții ochii legați vei rămâne mereu un copil. Dacă vrei o viață lipsită de griji, într-un mod sau altul, trebuie să-ți faci rost de bani.

Îmi amintesc că i-am dat acest răspuns:

- Nu înțeleg vorbele voastre. Pare că vreți să mă convingeți să devin hoț. Dar a șaptea poruncă a lui Dumnezeu spune: ”să nu furi”. Cine se face hoț o sfârșește rău. Pe de altă parte, mama mea mă iubește. Dacă-i cer bani pentru lucruri bune, îmi dă. Am ascultat-o mereu și, sigur, nu voi începe acum să nu o mai ascult. Dacă prietenii voștri fură, sunt pungași. Dacă nu fură ci numai sfătuiesc pe alții să fure, sunt niște derbedei.

Acest răspuns hotărât a trecut din gură în gură și nimeni nu a mai avut curajul să-mi mai facă astfel de propuneri. Chiar și învățătorul l-a auzit și, din acel moment, mi-a arătat mai multă dragoste. Au fost informați despre aceste lucruri până și părinții multor colegi de școală și s-au arătat mulțumiți ca fii lor să fie prietenii mei.

În scurt timp am reușit să formez în jurul meu un frumos grup de prieteni care mă iubeau și mă ascultau ca și copiii din Morialdo.

Nr vizitatori: 877521
Harta Site Politică de confidențialitate