Centrul Don Bosco România


În studiile mele făceam o mare greșeală. În timpul liceului citisem, zi și nopte, operele clasicilor păgâni. Îmi plăceau foarte mult legendele mitologiei grecești și romane, expuse într-un limbaj strălucitor.

Operele scriitorilor creștini, în comparație cu acestea, nu-mi plăceau. Am sfârșit prin a mă lăsa convins că religia creștină nu face casă bună cu limbajul ales și cu poezia înaltă. Chiar operele Părinților Bisericii îmi păreau compuneri de puțină valoare. Principiile religiei erau expuse cu forță și claritate dar, mi se părea că acele pagini erau departe de a fi artă.

Din fericire Providența m-a ajutat să-mi schimb părerea. La începutul celui de-al doilea an de filosofie am mers într-o zi să fac o vizită la Sfântul Sacrament, prezent în tabernacol. Nu aveam cu mine cartea de rugăciuni și am citit câteva capitole dintr-o carte pe care am găsit-o într-o bancă: “Imitațiunea lui Cristos”. Am fost uimit de profunzimea gândirii și de expunerea foarte simplă și foarte frumoasă. Mă gândeam: “Autorul acestei cărți era un mare scriitor”.

M-am întors de mai multe ori să citesc acea importantă cărticică și am descoperit că, într-un singur rând de-al ei era mai multă înțelepciune decât în voluminoasele tomuri ale clasicilor antici.

Lectura cărții “Imitațiunea lui Cristos” a însemnat pentru mine sfârșitul lecturilor profane. Imediat după aceea am citit “Istoria Vechiului și Noului Testament” a lui Calmet, “Antichități Iudaice” de Iosef Flavius, “Reflecții despre religie” de monsenior Marchetti, operele lui Frayssinous, Balmes, Zucconi și multe alte scrieri despre creștinism.

Nr vizitatori: 872050
Harta Site Politică de confidențialitate