Centrul Don Bosco România


Odată s-a ținut o “misiune predicată” în satul Butigliera.

Venea lume din toate părțile, atrasă de faima predicatorilor.

Printre alții era un anume don Calosso din Chieri care, de puțin timp, venise ca și capelan la Morialdo.

La întoarcere, văzându-mă așa de tânăr, m-a privit pentru câteva clipe, după aceea a început să-mi vorbească:

- De unde ești fiule? Ai venit și tu la misiuni?

- Da, am fost la predica misionarilor.

- Cine știe ce ai înțeles! Poate mama ta ți-ar fi putut face o predică mai potrivită, nu-i așa?

- Așa este, mama îmi face deseori predici bune. Dar îmi pare că i-am înțeles și pe misionari.

- Ei, hai! Dacă îmi zici patru cuvinte din predica de astăzi îți dau patru bani

- Vreți să vă zic ceva din prima sau din a două predică?

- Ce vrei tu. Îmi ajung patru cuvinte. Îți amintești măcar subiectul primei predici?

- Da: necesitatea de a fi prietenii lui Dumnezeu, de a nu întârzia propria convertire.

- Și ce a spus predicatorul? a adăugat bătrânul preot care începea să se minuneze.

- Îmi amintesc foarte bine. Vă spun toată predica.

Fără greutate am expus toată introducerea, după aceea toate cele trei puncte care formau cuprinsul: cel care amână propria convertire riscă să nu mai aibă timpul pentru a o face, să nu mai aibă harul lui Dumnezeu și voința necesară.

Don Calosso m-a lăsat să vorbesc mai bine de jumătate de oră în timp ce mergeam alături de ceilalți.

Discutând un pic și aflând că doresc să studiez dar că nu am posibilități, mi-a spus aceste cuvinte:

- Nu te descuraja. Mă voi ocupa eu de tine și de studiile tale. Duminică vino să mă vizitezi cu mama ta și vei vedea că o să punem totul la punct.

Nr vizitatori: 870770
Harta Site Politică de confidențialitate