Centrul Don Bosco România


Copii care îi găseam pe drumuri erau abandonați nu numai în mod fizic ci și moral și intelectual. Pentru ei era necesară o instruire.

Unii erau deja mari și nu știau mai nimic despre religia lor. Lecțiile normale de catehism, care se țineau oral, erau plictisitoare pentru ei și nu le spuneau mare lucru. Se întâmpla ca, după câteva lecții, să nu-i mai vezi.

M-am gândit chiar de pe atunci să fac cu seriozitate puțină școală, dar nu aveam spațiu și nu găseam învățători care să-mi dea o mână de ajutor. Încercarea nu a reușit.

La Refugiu și în casa Moretta am început o școală regulară duminicală și, după aceea, școala serală.

Ca să obținem rezultate bune, dezvoltam de fiecare dată câte un singur argument. De exemplu: două duminici repetam alfabetul și formarea silabelor. După aceea, luam catehismul mic, citeam și reciteam primele două întrebări și răspunsuri de atâtea ori încât, la șfârșit, reușeau să le citească foarte bine. Aceasta era lecția pentru toată săptămâna. Duminica următoare adăugam o altă întrebare și un alt răspuns. În acest fel, pe durata a opt duminici, unii știau să citească și să învețe pagini întregi din catehism. A fost un mare câștig de timp, în special pentru cei mai mari. Cu lecțiile de catehism normale, ținute oral, trebuiau să facă mulți ani ca să se instruiască suficient pentru a fi admiși la prima spovadă.

Nr vizitatori: 1090031
Harta Site Politică de confidențialitate