Centrul Don Bosco România


După primele aranjări ale casei, am luat în chirie o altă cameră. Am transformat-o în sacristie. Nu aveam locuri pentru școală și, pentru un timp, am făcut lecții în bucătărie și în camera mea. Printre elevi, însă, erau și mari ștrengari care stricau și răsturnau totul. Când am împărțit clasele, le-am plasat în sacristie sau în diferite părți ale bisericii. Dar, când o clasă citea cu voce tare, cealaltă cânta în cor, iar în cea de-a treia ajungeau cei întârziați care traversau toată biserica. Era un continuu deranj.

Câteva luni mai târziu am reușit să închiriez alte două camere, astfel că școala serală a putut merge mai bine.

Cum am spus deja, în iarna dintre 1846-1847, școlile noastre serale au dat rezultate foarte bune. Aveam în jur de trei sute de elevi în fiecare seară. Materiile pe care le predam erau italiana și matematica dar și lecții de muzică și de cor care, la noi, au fost mereu la mare preț.

În timp ce organizam pregătirea religioasă și școlară, am fost nevoit să mă gândesc și la o altă necesitate mare și urgentă. Mulți băieți, emigrați la Torino, doreau cu adevărat să trăiască și să lucreze ca buni creștini. Dar, întâmpinau serioase dificultăți: la început nu aveau nici pâine nici haine de ajuns. Și, în special, nu aveau unde să locuiască. Am încercat să găzduiesc câțiva care nu știau unde ar putea să rămână peste noapte. Am pregătit o șură cu paie și ceva de învelit. Dar, săraci fiind, de multe ori mi-au furat păturile și cearșafurile. La sfârșit mi-au luat și paiele pe care le-au vândut în altă parte.

Nr vizitatori: 1088407
Harta Site Politică de confidențialitate