Centrul Don Bosco România


Crezusem atunci că o să fiu lăsat în pace, cel puțin pentru o bucată de vreme. În schimb, îndată ce am ajuns acasă, am găsit o scrisoare de la frații Filippi care mă evacuau imediat. M-am îngălbenit.

“Copiii dumneavoastră fac din pajiștea noastră un adevărat pustiu, scriau. Până și rădăcinile ierbii s-au uscat de la țopăitul neîntrerupt. Vă iertăm bucuroși de neplata chiriei dar, în cinsprezece zile, trebuie să părăsiți pajiștea. Nu putem acorda amânări”.

Mulți prieteni, auzind de toate aceste greutăți, m-au sfătuit să destram Oratoriul. “Eforturile tale sunt inutile”, ziceau. Alții, văzându-mă preocupat și mereu în mijlocul copiilor, s-au apucat să împrăștie zvonul că înnebunisem.

Nr vizitatori: 1089991
Harta Site Politică de confidențialitate