Centrul Don Bosco România
Sfantul Iosif Cafasso

Sfantul Iosif Cafasso

     Iosif Cafasso s-a născut la Castelnuovo d’Asti în 1811. Fiu de mici proprietari de pământ, este al treilea din cei patru copii, dintre care ultima, Mariana, îl va naşte pe cel care mai târziu va deveni Fericitul don Giuseppe Allamano. Încă de mic era considerat de familie şi de întregul sat un mic sfânt. Termină studiile teologice la Seminariul din Chieri (Torino) iar în 1833 este sfinţit preot.

     Patru luni mai târziu se stabileşte la Internatul Preoţesc pentru a perfecţiona formarea sa preoţească pastorală. Va rămâne pentru totdeauna acolo, devenind Rector. La Internatul Preoţesc se respiră spiritualitatea sfântului Ignaţiu şi se urmează orientarea teologică şi pastorală a sfântului Alfons Maria de’ Liguori. Studiile sunt îngrijite cu mare atenţie şi se doreşte o bună formare a preoţilor, viitori confesori şi predicatori. Iosif studiază şi aprofundează spiritualitatea sfântului Francisc de Sales, pe care o va transmite în mod cu totul special lui don Bosco. Cafasso este directorul spiritual al lui don Bosco din 1841 până în 1860, contribuind la formarea personalităţii e spiritualităţii lui. Valorizarea datoriilor zilnice este pentru el drumul cel mai sigur spre sfinţenie; va spune despre el don Bosco: “Virtutea extraordinară a lui don Cafasso fu aceea de a practica în mod constant şi cu fidelitate virtuţile zilnice”. Întotdeauna atent la necesităţile celor nevoiaşi, îi vizita şi-i susţinea chiar şi din punct de vedere economic pe cei mai săraci, dăruind lor consolare ce izvora din exercitarea ministerului său sacerdotal. Apostolatul însemna pentru el însoţirea spirituală nu numai a celor buni, dar şi a persoanelor din închisoare, a condamnaţilor la moarte, astfel că fu numit “preotul puşcăriaşilor”.

     Prudent şi rezervat, maestru al sufletelor, a fost director spiritual al multor preoţi, laici, chiar şi politici. Papa Pius al XI-lea îl denumi: “perla clerului italian”. Don Cafasso susţinu moral şi material don Bosco şi Congregaţia salesiană încă de la început. După o scurtă perioadă de boală moare la numai 49 anni, pe 23 iunie 1860. Fu declară fericit în 1925 şi sfânt de Papa Pius al XII-leaîn 1947: recunoscu în el un “model de trăire preoţească”, “tată al săracilor”, “consolator al bolnavilor”, “sprijin şi alinare pentru puşcăriaşi”, “sănătate sufletască pentru cei condamnaţi la moarte”. Acelaşi Papă, în enciclica Menti Nostrae din 23 septembrie 1950 îl propune ca model pentru preoţi.

 

Nr vizitatori: 1052656
Harta Site Politică de confidențialitate