Centrul Don Bosco România
Sfantul Don Bosco

Sfântul Ioan Bosco

 

 

      Ioan Bosco s-a născut la Castelnuovo d’Asti, lângă Torino, în Italia, pe 16 agust 1815.

      Tatăl - Francisc Bosco - moare când Ioan avea doar doi ani, rămânându-i mamei - Margareta Occhiena – responsabilitatea de a-i creşte pe cei trei fii: Anton, Iosif şi Ioan.
      De o fermitate dulce şi cu o credinţă puternică, mama Margareta, înţeleaptă educatoare, face din familia sa un loc unde Dumnezeu este prezent, invocat şi lăudat în fiecare moment.
      Astfel, Ioan simte de mic dorinţa şi apoi chemarea de a deveni preot. Povesteşte un vis avut la 9 ani ce i-a dezvăluit propria misiune: “Fii umil, puternic şi viguros!”, îi spusese o doamnă ce strălucea ca soarele, “iar ceea ce vezi că se întâmplă acestor lupi care se transformă în miei, tu o vei face pentru fiii mei. Eu îţi voi fi maestra! Vei înţelege totul la timpul potrivit...”.
Ioan organizează mici spectacole pentruprietenii săi, cu jocuri de prestigiu perfecţionate cu multe antrenamente alternând tot acest timp cu muncă şi rugăciune.
      Bătrânul preot Calosso începe cu el studiile elementare, pentru care Ioan se dăruieşte cu sârguinţă,lăsând casa maternă datorită opoziţiei fratelui mai mare, Anton, care dorea ca el să nu piardă timpul cu şcoala, ci mai degrabă cu munca câmpului.
      Seminarist la Chieri (20 de km. de Torino), pune pe picioare Societatea Bucuriei cu un regulament stabil, în care se întâlneau tineri din oraş. În luna iunie 1841 e sfinţit preot. Directorul său spiritual, părintele Cafasso, îl sfătuieşte să-şi perfecţioneze studiile împreună cu alţi colegi. Don Bosco acceptă, şi în acest timp, adună în jurul său primii tineri, organizând un Oratoriu festiv, la început itinerant iar apoi stabil la Valdocco. Mama lui don Bosco, destul de în vârstă, acceptă să vină la Torino pentru a-i da o mână de ajutor, devenind pentru copii, “mama Margareta”.
      Don Bosco începe să ofere ospitalitate copiilor orfani, fără un acoperiş. Îi învaţă o meserie cinstită, îi învaţă să-l iubească pe Dumnezeu,: cântă, se joacă, se roagă cu ei.

       După câţiva ani, unii dintre aceşti copii din Oratoriu devin colaboratorii de încredere ai lui don Bosco. Se dezvoltă astfel metoda sa educativă, Sistemul Preventiv: “Fiţi mereu în mijlocul copiilor, prevenind păcatul cu raţiune, credinţă şi iubire. Deveniţi sfinţi, educatori de sfinţi. Copiii noştri să-şi dea seama că sunt iubiţi”. Numărul acestor primi colaboratori creşte, iar cu timpul, devin cu acordul Papei Pius al IX-lea, o congregaţie care are ca scop salvarea tinerilor, luptând împotriva sărăciilor, cu motto-ul: “Dă-mi sufletele, şi ţine tot restul”.

       Tânărul Dominic Savio este primul fruct al Sistemului Preventiv. Maria Ajutorul Creştinilor, care întotdeauna l-a susţinut pe don Bosco în opera sa, îi dăruieşte mereu într-un mod sau altul tot ceea ce are nevoie pentru opera sa.

       Cu ajutorul sfintei Maria Domenica Mazzarello înfiinţează Institutul Fiicelor Maria Ajutorul Creştinilor (FMA). Împreună cu colaboratorii şi binefătorii săi laici dă viaţă Cooperatorilor Salesiani.

       Don Bosco moare măcinat de atâta muncă la 77 anni, pe 31 ianuarie 1888. Recunoscut de Biserică ca “tată şi maestru al tinerilor”, Papa Pius al XI-lea, care îl cunoscuse personal, îl declară fericit în 1929, şi sfânt în ziua de Sfintele Paşte, pe 1 aprilie 1934.

 

Nr vizitatori: 1072008
Harta Site Politică de confidențialitate