Centrul Don Bosco România
Fericitul Artemide Zatti

Fericitul Artemide Zatti

 

 

      Artemide Zatti s-a născut la Boretto, în Reggio Emilia - Italia, pe 12 octobrie 1880; părinţii lui Luigi Zatti şi Albina Vecchi, o familie de agricultori.

      Încă de mic cunoscu munca şi sacrificiul. La nouă ani îşi câştiga deja pâinea zilnică muncind ca zilier. În 1897 familia Zatti, din cauza sărăciei, emigrează în Argentina şi se stabili la Bahía Blanca. Aici Artemide începe să frecventeze parohia saleziană devenind colaborator de încredere al parohului, don Carlo Cavalli, cu care deseori împărtăşea munca şi rugăciunea.

      Simte chemarea de a deveni salezian, şi este acceptat ca aspirant de monsenior Cagliero care îl trimite în casa din Bernal; avea 20 de ani. Începe să studieze cu spor pentru a recupera anii pierduţi. Providenţa îi încredinţează un preot tânăr bolnav de tuberculoză, care va muri în 1902.

      În ziua în care Artemide trebuia să primească lectoratul, una din etapele în drumul spre preoţie, se îmbolnăveşte şi el de tuberculoză. Întorcându-se acasă, don Cavalli îl conduce la spitalul misionar din Viedma. Artemide cere şi obţine de la Maria Ajutorul Creştinilor darul vindecării, cu promisiunea, din partea sa, de a-şi dedica întreaga viaţă îngrijirii bolnavilor. Odată vindecat îşi ţinu promisiunea. Mai întâi se ocupă de farmacia de lângă spital, unde învăţă imediat logica directorului din acel loc: „Plăteşte doar cine poate”. La moartea directorului de spital îi revin lui toate responsabilităţile.

      În 1908 depune voturile solemne. Se dedică în totalitate bolnavilor săi, lumea îl căuta şi îl stima. Pentru personalul calificat al spitalului nu era doar un bun director, ci mai ales, un bun creştin.

      Cineva descria astfel o zi din viaţa lui: „La 4:30 era deja în picioare. Meditaţie şi Sf. Liturghie. Vizitează toate camerele; apoi cu bicicleta merge să îngrijească bolnavii din oraş. După prânz îşi petrece timpul cu bolnavii ce se pot plimba. De la 14:00 la 18:00 o nouă vizită la bolnavii interni şi externi ai spitalului. Până la 20:00 lucrează în farmacie, după care până la 23:00 învaţă medicina, în sfârşit, lectura spirituală. Apoi se odihneşte, rămânând mereu disponibil la orice oră din noapte ar fi fost chemat de bolnavi”. Nu după mult timp obţinu şi diploma de infirmier.

      În 1913 fu se ocupă şi de construcţia noului spital, care mai apoi va fi dărâmat; simţi o mare durere în suflet, dar fără să se descurajeze construi altul. Ca şi don Bosco, crezu mereu în Divina Providenţă. Maria Ajutorul Creştinilor nu-l abandonă niciodată. Când don Bosco visa coajutorii salezieni, cu siguranţă îi dorea sfinţi precum Artemide.

      În 1950, căzând de pe o scară, fu obligat să rămână mai mult timp la pat. După câteva luni începu să simtă simptomele cancerului. Se stinse din viaţă pe15 martie 1951. Papa Ioan Paul al II-lea îl declară fericit pe 14 aprilie 2002. Corpul său se află în capela saleziană din Viedma.

 

Nr vizitatori: 1054162
Harta Site Politică de confidențialitate