Centrul Don Bosco România
Venerabila Teresa Valse Pantellini

Venerabila Teresa Valsé Pantellini

 

      S-a născut la Milano pe 10 octombrie 1878 într-o familie bogată. Tatăl, Giuseppe Valsé, bun creştin şi muncitor sârguincios, era patron al unor hoteluri din Egipt, unde Teresa îşi petrecuse primii ani din viaţă. Îşi învaţă fiica să-i iubească pe cei săraci şi să-i ajute întotdeauna. Revine la Milano, după care se mută la Firenze. La numai 12 ani, îi moare tatăl. Teresa face tot posibilul ca să dezvolte în ea un profund spirit de rugăciune. Primeşte o bună cultură literară şi artistică, cultivă virtuţile umane sub călăuza dulce dar exigentă a mamei. În ziua Primei Sf. Împărtăşanii simte chemarea la viaţa călugărească şi se oferă Domnului cu bucurie profundă.

      Mama îşi transferă familia la Roma pentru a favoriza studiile universitare ale fiului Italo. Teresa intră într-un internat ţinut de surori şi ia parte la multe conferinţe pe teme religioase. Luxul şi distracţia nu-i lipsesc, dar trăieşte un constant spirit de mortificaţie ascunsă. Directorul său spiritual este mons. Radini Tedeschi, mai târziu episcop de Bergamo, care îl va alege ca secretar personal pe don Angelo Roncalli (viitorul Papa Ioan al XXIII-lea - Papa cel Bun). Încurajată de acesta, Teresa hotărăşte să bată la uşa surorilor saleziene din Roma, “pentru a se dărui Domnului pentru totdeauna - cum spunea ea însăşi - pentru educarea fetelor cele mai sărace”.

      Face profesiunea religioasă în 1903, după un bun tirociniu apostolic ca educatoare în Oratoriul Trastevere. Surorile cu care lucra au scris despre ea: "Sr. Teresa era expertă în educaţia tinerelor: ştia să ţină disciplina, şi în acelaşi timp era iubită şi căutată de multe persoane pentru sfaturi şi îndrumări". Odată, una dintre fete, pentru că Tereza îi refuză un lucru, o scuipă în faţă; ea suportă gestul cu o răbdare demnă de admirat. Era politicoasă şi delicată cu toţi, se oferea să facă muncile cele mai umile şi mai grele. Avea grijă să spele sutele de rufe murdare coordonând atelierele şi laboratoarele cu bucurie şi spirit de sacrificiu.

      Fu exact cum şi-ar fi dorit don Bosco: extraordinară în lucrurile simple. Boala care o consuma, tuberculoza, nu reuşi să o oprească în drumul său spre sfinţenie; simţi că venise momentul să accepte suferinţa: “Ceea ce vrei, o Isuse, vreau şi eu, şi vreau până când vrei Tu”. Bucuria şi simplitatea din Mornese, satul natal al Mariei Mazzarello (co-fondatoarea surorilor saleziene), sacrificiul simplu şi constant, continua uniune cu Dumnezeu, iubirea filială către Sf. F. Maria, fură esenţiale pentru proiectul său de viaţă. Pe 3 septembrie 1907 sora Teresa se întâlneşte definitiv cu acel Isus, pe care-l alesese în mod irevocabil.

Nr vizitatori: 1088054
Harta Site Politică de confidențialitate