Centrul Don Bosco România
Servul lui Dumnezeu Stefano Ferrando

Servul lui Dumnezeu Stefano Ferrando

 

      S-a născut la Rossiglione, aproape de Genova (Italia), pe 28 septembrie 1895. Părinţii lui se numeau Agostino şi Giuseppina Salvi.
      Încă de mic frecventează şcoala saleziană, mai întâi la Fossano şi apoi la Torino. Este fascinat de viaţa lui don Bosco. Cere să devină salezian, iar în 1912 face prima profesiune religioasă la Foglizzo Canavese. În timpul Primului Război Mondial obţine Medalia de Argint pentru eroismul său.
      În 1923, terminând studiile teologice, este sfinţit preot. Cere să meargă în misiune şi este trimis în regiunea indiană din Assam, care se învecinează cu Tibet, China şi Birmania. Timp de zece ani este maestru de novici şi director al Facultăţii de Filosofie şi Teologie. Ca bun fiu al lui don Bosco, pentru a învăţa limba, merge cu tinerii salezieni studenţi prin sate şi organizează Oratorii în zilele de sărbătoare pentru toţi copiii.
      Spre mai marea lui uimire, în 1934 Papa Pius al XI-lea îl numeşte episcop al diecezei de Krishnagar. Pe 10 noiembrie primeşte solemna consacrare episcopală la Shillong. Întorcându-se în noua sa dieceză, sărută pământul şi-şi încredinţează credincioşii lui Isus cel Răstignit. Apostolatul său este caracterizat de stilul salezian: bucurie, simplitate şi contactul direct cu lumea.
      Se îngrijeşte de tinerii şi copiii cei mai săraci; cu o iubire arzătore îi ajută pe toţi, reconstruieşte catedrala şi complexul misionar. Răspândeşte devoţiunea către Maria Ajutorul Creştinilor şi don Bosco. Vrea ca indienii să fie primii evanghelizatori ai patriei lor, de aceea dintr-un grup de catehiste indiene fondează “Surorile Misionare ale Mariei Ajutorul Creştinilor”. Pe 26 iunie 1969, după ce a luat parte la Conciliul Vatican al II-lea, fiind de acum bătrân, cere să fie înlocuit cu un nou episcop. În 1972 se reîntoarce în Assam pentru a consacra catedrala din Shillong, în sfârşit terminată.
      În Italia, bătrânul episcop misionar, stă în casa saleziană din Quarto (Genova). Scrie în 1970: «Aici în Italia lumea mă întreabă deseori: "Cum de-ai lăsat India după 47 de ani de viaţă misionară?". Răspund: “Pentru că în sfârşit a venit ziua pe care o aşteptam de 47 de ani de zile: ziua în care Biserica indiană are preoţii ei!”».
      Moare pe 20 iunie 1978. Nouă ani mai târziu, “Surorile Misionare ale Mariei Ajutorul Creştinilor” cer corpul fondatorului lor. Urna care conţinea moaştele mons. Ferrando a fost depusă în capela Mănăstirii Sfânta Margherita din Shillong, în pământul care i-a fost a doua patrie.

 

Nr vizitatori: 1087991
Harta Site Politică de confidențialitate