Centrul Don Bosco România
Venerabila Dumnezeu Laura Meozzi

Venerabila Dumnezeu Laura Meozzi

 

      S-a născut în Florenţa (Italia) pe 5 ianuarie 1873. Părinţii ei, Alessandro şi Angela Mazzoni, erau de familie nobilă. De la Florenţa se mută la Roma, datorită tatălui ei care lucrează în cadrul Ministerului de Finanţe. Îşi termină studiile la şcoala Surorilor Dorotee, după care frecventează câteva cursuri de medicină. Directorul său spiritual, un salezian, o invită să răspundă chemării Domnului şi o ajută să renunţe la bogăţiile pământeşti şi să înceapă să-l servească pe Isus în fetele cele mai sărace. Va petrece multe nopţi în rugăciune, şi va deveni soră saleziană în 1898.
      Timp de 23 de ani lucrează în Italia, mai precis în Sicilia, iar în 1921, este aleasă pentru a conduce primele surori misionare în Polonia. În aceşti ani se evidenţiază şi mai mult caracteristica sa particulară: aceea de a fi mamă pentru toate fetele aflate în dificultate.
     În 1922 sora Laura, însoţită de alte cinci surori saleziene merge la Rozanystok, unde înfiinţează o casă pentru orfanii de război. Casa se umple imediat cu 80 de copii foarte săraci şi obişnuiţi fără reguli. Surorile reuşesc să creeze o adevărată familie. Unul dintre copii va mărturisi mai târziu: “Aveam o dureroasă boală intestinală, iar mama Laura – aşa o chemau toţi copiii, «mateczka» – m-a îngrijit ca şi cum aş fi fost propriul ei fiu, s-a interesat ca o mamă de noi toţi, şi avea o grijă specială pentru cei mai nevoiaşi”.
      O importantă persoană din guvern va scrie surorilor: “Vă vom trimite alţi 200 de orfani”. Guvernul şi familiile nobile au dăruit multe case surorilor saleziene, iar numărul vocaţiilor creştea rapid, astfel că în scurt timp au deschis şi o casă de Noviciat. Din 1922 până în 1940 sora Laura, mai întâi directoare apoi inspectoare (provincială), a deschis 9 case saleziene şi a format 110 surori.
      În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost invitată de consulul italian să fugă în Italia, însă ea va rămâne în Polonia, într-un orfelinat din pădurea Sakiszki, fiind nevoită să se deghizeze într-o femeie obişnuită. Încurajează viaţa surorilor din Polonia cu scrisori clandestine, asemănătoare cu cele ale Mariei Mazzarello.
      La sfârşitul războiului sunt nevoite să plece de la Wilmo toate surorile, împreună cu cei 104 copii, cu un tren special, în care se ascunseră şi câteva familii neautorizate care luptau pentru independenţă. Sora Laura riscă astfel să fie împuşcată, dar rugăciunile sale neobosite, obţin de la Sf. Fecioară Maria harul unui drum bun. Sora Laura va reconstrui zece case. Tot datorită ei se va redeschide şi Noviciatul, în fiecare casă întorcându-se bucuria, speranţa şi zâmbetul.
      Moare pe 30 august 1951.

 

 

Nr vizitatori: 1088019
Harta Site Politică de confidențialitate