Centrul Don Bosco România
Fericitul Iosif Kowalski

Fer. Iosif Kowalski

 

 

      Iosif Kowalski s-a născut la Siedliska lângă Rzeszów, în Polonia, pe 13 martie 1911. Este all şaptelea din cei nouă fii. Părinţii lui, catolici practicanţi, erau propritarii unei mici moşii.

      După primii ani de şcoală, fu înscris la internatul salezian din Oswiecim (Auschwitz). Giuseppe se deosebi imediat prin sârguinţa pentru studiu, prin caritate şi bucurie sinceră. Făcu parte din Grupul Imaculatei şi al Asociaţiei Misionare, devenind mai târziu preşedintele ei. Se îndrăgosti practic de carisma salesiană şi de Fondatorul său, de la care căută să ia exemplu în toate: este angajat în animaţia bucuroasă a sărbătorilor religioase şi civile, contribuie cu prezenţa sa apostolică în mijlocul colegilor, şi în mod deosebit, cultivă primatul vieţii spirituale. Tânăr student fiind începe să scrie o agendă, prin care ne transmite devoţiunea către Sf. Fecioară Maria Ajutorul Creştinilor şi către Sf. Euharistie: «O Mama mea – scrie –, eu trebuie să fiu sfânt pentru că asta simt în profundul inimii mele. O Isuse, ţie îţi ofer inima mea săracă […]. Fă ca eu să nu mă îndepărtez niciodată de Tine şi să-ţi rămân fidel până la moarte: mai bine să mor decât să te rănesc, cu vreun păcat fie el cât de mic. Eu trebuie să fiu un salezian sfânt, aşa cum fu tatăl meu don Bosco».
      Făcu voturile temporanee în 1928 la Czerwinsk şi primi sfinţirea preoţescă pe 29 mai 1938 la Cracovia. Este numit secretar inspetorial (secretar provincial). Animează în parohie un cor de tineri şi se ocupă de tinerii cei mai dificili.
      Polonia fu ocupată de nazişti, cu toate acestea salezienii continuară munca lor educativă. Aceasta este motivaţia principală a acelei dramatice arestări de pe 23 mai 1941: Gestapo-ul îl captură pe don Kowalski împreună cu alţi unsprezece salezieni din Cracovia. La început fu trimis în închisoareaMontelupich din acelaşi oraş; de acolo pe 26 iunie fu transferat în lagărul de concentrare din Auschwitz, primind numărul 17350. În lagăr se dedică în secret apostolatului: spovedea, celebra Sf. Liturghie, recita Sf. Rozariu, ţinea conferinţe ascunse, chiar şi despre don Bosco, învigorând în colegii de celulă dorinţa de a lupta pentru a supravieţui. Suferi multe umiliri: descoperit cu Rozariul refuză să-l calce în picioare, acelerând astfel martiriul propriu la Auschwitz pe 4 iulie 1942. Corpul său întâi fu aruncat în containerul excrementelor, apoi fu ars în crematoriul din lagăr. Consătenii săi începură să-i venereze memoria, susţinând că sacrificiul său a făcut să nască multe vocaţii poloneze. Şi Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea era de aceeşi părere, de aceea se interesă personal de cauza martirilor polonezi. El însuşi îl declară fericit la Varşovia pe 13 iunie 1999.

 

Nr vizitatori: 1088013
Harta Site Politică de confidențialitate