Harta Site Login
Să ne silim cât putem de bine, pregătindu-ne sufletul  pentru primirea sfintei împărtăşanii

 

Să ne silim cât putem de bine, pregătindu-ne sufletul  pentru primirea sfintei împărtăşanii
Cartea  a IV-a, Despre Taina sfântului altar, Capitolul XII


Vocea Domnului iubit
            1. Eu îndrăgesc curăţia, Eu dăruiesc omului toată sfinţenia. Mi-e dragă o inimă nepătată, pe ea o caut, să fac din ea lăcaşul odihnei mele. Pregăteşte-mi un foişor mare, aşternut, şi voi fi cu tine la ospăţul Paştelui, cu ucenicii (Lc 22, 11, 12). Dacă vrei să vin şi să rămân la tine, curăţă aluatul cel vechi (1 Cor 5, 7) şi spală lăcaşul inimii tale. Alungă din tine toată zarva lumii şi zbuciumul poftelor neînfrânate; linişteşte-te, ca pasărea singuratică de pe acoperiş (Ps 101, 18) şi cugetă, cu amărăciune în suflet, la lipsa ta de măsură. Tot cel care iubeşte pregăteşte celui iubit locul cel mai bun şi mai frumos din casă: din aceasta, într-adevăr, se vede cu cât drag îl primeşte.
            2. Nu-ţi închipui însă că ţi-ai putea înfăptui pregătirea doar prin vrednicia hotărârii tale, chiar dacă ai sta să pierzi un an întreg gătindu-ţi sufletul fără preget, golindu-ţi mintea de toate. Doar mulţumită bunătăţii şi harului meu îţi este îngăduit să te apropii de sfânta Masă; eşti ca un cerşetor poftit la masa bogatului, căruia nu-i poţi arăta alt semn de recunoştinţă decât adânca ta smerire şi dreapta mulţumire. Fă ceea ce îţi stă în putinţă, dar fă din toată inima, nu din obişnuinţă, nu de nevoie: cu teamă şi evlavie fierbinte, primeşte Trupul Domnului tău iubit, Isus Cristos, care binevoieşte să se coboare până la tine. Eu te-am chemat; Eu ţi-am dat poruncă să vii; Eu voi împlini ceea ce îţi lipseşte: vino, primeşte-mă!
            3. Când primeşti de la mine harul evlaviei, mulţumeşte Dumnezeului tău, nu pentru că ai fi vrednic, ci pentru că m-am milostivit de tine. Dacă, dimpotrivă, nu ai darul evlaviei, ci te simţi secătuit sufleteşte, stăruie în rugăciune, plânge, nu pregeta să baţi la uşa mea; nu înceta mai înainte de a te fi învrednicit măcar de o picătură, de un strop măcar din harul mântuirii. Tu ai nevoie de mine, nu Eu de tine. Nu tu vii să mă sfinţeşti pe mine, ci, dimpotrivă, Eu mă cobor să te sfinţesc şi să-ţi împodobesc sufletul. Tu vii să primeşti de la mine darul sfinţeniei, unindu-te cu mine: tu vii spre a căpăta haruri noi, tu vii pentru a primeni în tine râvna propăşirii sufleteşti. Nu nesocoti harul, ci pregăteşte-ţi cu toată sârguinţa inima şi primeşte pe iubitul sufletului tău la tine.
            4. Trebuie nu numai să te pregăteşti cu evlavie, dar şi cu toată silinţa să te îngrijeşti de har după primirea Sfintei Cuminecături. La fel de mare trebuie să fie grija sufletului înainte, ca şi după primirea Sfintei Împărtăşanii. Într-adevăr, cuvenita grijă după sfânta Cuminecare e totodată şi cea mai bună pregătire pentru dobândirea unor haruri mereu sporite. De aceea se întâmplă uneori ca, tocmai după sfânta Împărtăşanie, sufletul să se simtă apăsat de greutate; căci grabnic se risipeşte pe sine în mângâieri cerşite în afară. Păzeşte-te de limbuţie, rămâi în reculegere la tine şi bucură-te singur de Dumnezeul tău; îl ai în inima ta pe Acela pe care lumea întreagă, dacă ar vrea, n-ar putea să ţi-l răpească. Eu sunt cel căruia trebuie să i te dai cu totul, astfel încât să nu mai trăieşti în tine, ci în mine, la adăpost de toată îngrijorarea.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 793408