Centrul Don Bosco România
Sufletul evlavios trebuie să râvnească din toate puterile sale la unirea cu Cristos prin sfânta cuminecătură

 

Sufletul evlavios trebuie să râvnească din toate puterile sale la unirea cu Cristos prin sfânta cuminecătură
Cartea  a IV-a, Despre Taina sfântului altar, Capitolul XIII


Glasul ucenicului
            1. Cine-mi va da mie ca să te aflu, Doamne, să-mi deschid sufletul faţă de tine, să mă desfăt cu tine după pofta inimii mele, şi mai mult nimeni să nu mă defaime (Cânt 8, 1)? Şi nici o făptură să nu mă stânjenească şi să nu mă mai privească, ci doar Tu singur să-mi vorbeşti şi eu ţie: aşa cum cei ce se iubesc îşi vorbesc în patru ochi şi cum prietenii cei apropiaţi sunt împreună. Aceasta mi-e dorinţa, acesta mi-e dorul, să mă pot uni cu tine întru totul, iar inima să mi-o pot dezlipi de tot ceea ce este pământesc şi să învăţ, prin sfânta Împărtăşanie şi prin deasa celebrare a sfintei Liturghii, să preţuiesc desfătarea celor cereşti şi eterne. Ah, Doamne, Dumnezeul meu, când va veni şi pentru mine ceasul să fiu cu totul unit, cu totul contopit cu tine, să pot uita cu desăvârşire de mine? Tu în mine şi eu în tine: una să fim pentru totdeauna.
            2. Cu adevărat Tu eşti iubitul meu, ales dintr-o mie (Cânt 5, 10) şi sufletul meu se desfată petrecând în lăcaşul tău, zi de zi, o viaţă întreagă. Cu adevărat Tu eşti limanul odihnei mele, locul unde aflu pacea fără de asemănare şi tihna fără pereche: în afara ta totul nu e decât caznă, amărăciune şi suferinţă nesfârşită. Cu adevărat Tu eşti Dumnezeul ascuns (Is 45, 15) şi nu ai nimic de-a face cu cei nelegiuiţi, căci stai de vorbă cu cei smeriţi şi cu cei curaţi la inimă. O, cât de dulce e spiritul tău, Doamne (Înţ 12, 1), Tu care, spre a-ţi arăta bunătatea faţă de fiii tăi, ai binevoit să-i întremezi cu o Pâine coborâtă din ceruri! Cu adevărat, este vreun popor mare de care dumnezeirea să fie aşa de aproape cât de aproape este de noi Domnul Dumnezeul nostru? (Deut 4, 7). Tu eşti aproape de toţi cei ce se încred în tine, dăruindu-te lor zilnic ca hrană şi desfătare, mângâindu-i şi înălţându-le inimile către ceruri.
            3. Care obşte de pe lume s-ar putea asemui, ca vrednicie, cu poporul creştin? Şi care dintre făpturile pământului ar putea fi mai fericită decât creştinul evlavios în a cărui inimă se coboară, precum un mire, Domnul însuşi, hrănind-o cu iubire, din Trupul gloriei sale? O, har negrăit, vrednicie fără seamăn, iubire nemărginită, împărtăşită doar omului! Dar cum să-i mulţumesc Domnului pentru acest har, pentru această dragoste neţărmurită? Nimic n-aş putea dărui mai potrivit decât inima mea, jertfind-o cu totul lui Dumnezeu, contopind-o cu totul întru El. Atunci fiorul fericirii va face să tresalte adâncul inimii mele, când sufletul îmi va fi cu desăvârşire unit cu Dumnezeu. Domnul atunci îmi va spune: "Dacă tu vrei să fii cu mine, voinţa mea e să rămânem împreună". Iar eu voi răspunde: "Binevoieşte, Doamne, să rămâi cu mine, căci vreau din toată inima să fiu cu tine; singurul meu dor este să fiu cu tine; singurul meu dor este să fiu, din toată inima mea, una cu tine".

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 1083047
Harta Site Politică de confidențialitate