Harta Site Login
Cercetarea cugetului şi hotărârea de îndreptare

 

Cercetarea cugetului şi hotărârea de îndreptare
Cartea  a IV-a, Despre Taina sfântului altar, Capitolul VII


Vocea Domnului iubit
            1. Mai presus de toate, preotul lui Dumnezeu să se apropie de sfântul altar - spre a aduce Jertfă şi a se hrăni cu ea -, în duh de desăvârşită smerenie, cu inima plină de evlavie şi cugetul adânc plecat în rugăciune, însufleţit de o credinţă neclintită şi de gândul drept şi curat de a cinsti pe Domnul. Cercetează-ţi, aşadar, cu luare aminte conştiinţa, şi - pe măsura putinţelor tale - curăţă-ţi şi luminează-ţi cugetul prin adevărată căinţă şi smerită mărturisire, astfel încât nimic să nu te mustre, nimic să nu te apese în suflet împiedicându-ţi paşii spre sfântul altar. Vie să fie, în cugetul tău, părerea de rău pentru toate păcatele vieţii tale trecute, ca şi pentru abaterile zilnice, de care să te căieşti şi pe care să le deplângi în chip deosebit. Dacă timpul îţi îngăduie, în adâncul inimii tale, mărturiseşte lui Dumnezeu, una câte una, toate acele mici metehne şi scăderi pe care boldul rău al patimilor ţi le stârneşte în suflet.
            2. Căieşte-te şi plângi pentru că eşti încă atât de mult legat de trup şi de pământul acesta; pentru că eşti încă atât de neînfrânat şi supus imboldurilor firii; atât de uşor de strunit de oricare din poftele cărnii; cu porţile simţurilor atât de lipsite de apărare; atât de des prins în laţul închipuirilor; atât de uşor aplecat spre risipire în afară; atât de lăsător faţă de cele lăuntrice; atât de slobod la râs şi atât de aplecat spre împrăştiere; atât de învârtoşat şi împietrit, lipsit de lacrimi şi căinţă; atât de iute alunecând spre delăsare şi spre măgulirile trupeşti; atât de trândav când e vorba de râvnă şi disciplină; cu ochii şi urechile atât de dornice de noutăţi şi lucruri frumoase; atât de puţin iubitor al celor smerite şi mici; atât de râvnitor la avere multă; atât de strâns şi zgârcit când vine vorba să dai de la tine; ţinând atât de straşnic la ale tale; atât de nestăpânit la vorbă; atât de plecat spre limbuţie; atât de nepotrivit în purtări şi în fapte; atât de pornit spre ale gurii şi stomacului; atât de surd la cuvântul lui Dumnezeu; atât de grăbit la odihnă, atât de încet la muncă; atât de ager la vorbe de clacă; atât de leneş la slujirea lui Dumnezeu prin rugăciune; atât de zorit s-o sfârşeşti, atât de risipit cu gândul cât timp o săvârşeşti; împrăştiat la citirea sfinţilor psalmi, greoi cu sufletul la sfânta Liturghie; rece la sfânta Împărtăşanie; atât de des risipit cu mintea, atât de rar recules cu adevărat întru tine; atât de uşor stârnit la mânie, atât de plecat spre mustrarea celorlalţi, atât de iute să-ţi judeci aproapele, atât de aspru în vorbă; atât de voios când toate merg bine, atât de slab şi bicisnic la încercare; atât de plin de bune hotărâri, pe care însă atât de rar le aduci la îndeplinire.
            3. După ce ai mărturisit şi deplâns, din adâncul sufletului, toate aceste păcate şi cusururi, şi altele asemănătoare lor, ia o hotărâre dârză de îndreptare a întregii tale vieţi şi de propăşire neabătută pe calea binelui. Apoi, în duhul unei depline lepădări de sine, jertfeşte-te singur, pentru totdeauna şi cu totul, în cinstea numelui meu, pe altarul lăuntric al inimii tale, încredinţându-mi, adică, fără nici o şovăire, trupul şi sufletul tău; doar astfel te vei învrednici a primi, cu rod deplin, Sacramentul Trupului meu.
            4. Căci nu poate fi jertfă mai cuvenită şi împăcare mai vrednică pentru spălarea vinilor tale decât să te dai pe tine însuţi cu totul, în cuget curat, o dată cu jertfa Trupului lui Cristos, la sfânta Liturghie şi în sfânta Împărtăşanie. Dacă omul face tot ceea ce îi stă în putere, căindu-se cu adevărat şi venind să-mi ceară harul iertării, toată vina lui va fi spălată: Viu sunt Eu, zice Domnul, nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; căci nu-mi voi mai aminti de-acum înainte de păcatele lui (Ezech 33, 11; 18, 22).

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 793408