Harta Site Login
Viaţa noastră pe pământ nu poate fi scutită de ispite

 

Viaţa noastră pe pământ nu poate fi scutită de ispite
Cartea a III-a, Despre mângâierea lăuntrică, Capitolul XXXV


            1. Fiul meu, nu vei fi niciodată la adăpost în viaţa aceasta, căci atâta timp cât vei trăi vei avea pururi nevoie de armele spiritului. Printre vrăjmaşi trece drumul zilelor tale şi vei fi lovit într-una, ba din dreapta, ba din stânga cărării tale. Aşadar, dacă nu iei asupra ta pavăza răbdării, nu vei putea mult timp să răzbeşti fără vătămare. Mai mult, dacă inima ta nu e puternic întemeiată în mine, dacă nu-ţi pui în gând să fii pururi gata să suferi orice pentru mine, nu vei putea răzbi prin focul luptei şi nu te vei putea apropia de cununa fericită a biruinţei. Iată de ce trebuie să-ţi croieşti drum vitejeşte prin toate piedicile, mergând neabătut, cu bărbăţie, înainte, peste toate opreliştile. Într-adevăr, cel ce înţelege să se oţelească pentru biruinţă va primi răsplata, iar cel ce pregetă în trândăvie va rămâne cu ponosul şi cu ruşinea.
            2. Dacă de pe acum, din această viaţă, îţi cauţi odihna şi tihna, cum oare crezi că ai să ajungi la tihna şi odihna de apoi? Nu-ţi pune în gând să te aşezi pe huzur şi odihnă, ci, dimpotrivă, pe răbdare multă. Adevărata pace s-o cauţi în cer, nu pe pământ; n-o cerşi oamenilor, nici altor făpturi, ci caut-o la Dumnezeu singur. Pentru Dumnezeu să înduri bucuros orice: truda, de pildă, şi durerile, ispitele şi necazurile, îngrijorările şi lipsurile, bolile şi nedreptăţile, umilinţele, mustrările şi ponegririle de tot felul. Acestea toate sunt de folos virtuţii: ele călesc pe ucenicul lui Cristos, şi ţes încet-încet, pentru el, cununa răsplăţii din ceruri. Răsplata mea e fără de sfârşit şi mărinimia mea e atât de mare, încât o dăruiesc pentru îndurarea unor cazne trecătoare: răsplătesc cu slavă nesfârşită îndurarea vremelnică a unor jigniri de o singură clipă.
            3. Cum ţi-ai putea închipui că vei avea parte, după voie, de mângâiere sufletească necontenită, aici pe pământ? Nici măcar sfinţii cei mari n-au avut parte de aşa ceva, ci prin amar de greutăţi şi de ispite, prin nenumărate vitregii au fost nevoiţi să răzbească. Dar au stat neclintiţi în răbdare, punându-şi încrederea mai mult în Dumnezeu decât în ei înşişi, convinşi fiind că nu pot fi puse în cumpănă amărăciunile timpului de faţă, cu slava viitoare (Rom 8, 18). Ai vrea să dobândeşti pe loc ceea ce mulţi alţii s-au străduit îndelung să capete, vărsând amar de lacrimi şi trecând prin cazne grele? Stai în aşteptarea Domnului, poartă-te cu bărbăţie (Ps 36, 14), şi abia atunci vei fi oţelit şi puternic; nu şovăi, nu da bir cu fugiţii: aruncă-te fără preget în luptă, cu trup şi suflet, pentru mărirea lui Dumnezeu. Eu te voi răsplăti cu prisosinţă şi voi fi alături de tine în toată încercarea ta (Ps 90, 15).

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 793369