Harta Site Login
Dobândirea păcii lăuntrice şi râvna propăşirii sufleteşti

 

Dobândirea păcii lăuntrice şi râvna propăşirii sufleteşti
Cartea I, Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului, Capitolul XI


            1. Ne-am putea bucura de multă pace dacă n-am ţine să ne amestecăm cu tot dinadinsul în treburile, faptele şi spusele altora, care, de fapt, nici măcar nu ne privesc. Într-adevăr, cum s-ar putea bucura mult timp de pace cel ce se amestecă tam-nisam în treburi care nu-l privesc, zorind într-una după prilejuri din afară, şi dând astfel uitării datoria de a se reculege măcar din când în când în sufletul său? Ferice de inimile limpezi şi curate, căci se vor bucura de belşug de pace.
            2. Cum de-au izbutit unii sfinţi să atingă atâta desăvârşită reculegere şi să dobândească atâta lumină lăuntrică în sufletul lor? Silindu-se din răsputeri să-şi răstignească orice imbold şi poftă pământească, ei s-au dovedit în stare să se contopească, din adâncul inimii lor, cu Dumnezeu şi lui singur să-i slujească în deplină libertate lăuntrică. Iar noi prea mult ne lăsăm stăpâniţi de patimi, prea mult ne lăsăm frământaţi de lucruri vremelnice şi trecătoare. Rar se întâmplă să putem spune că am înfrânt în noi, cu desăvârşire, măcar un singur viciu, iar de înaintarea zilnică a sufletului nostru nu ne sinchisim prea mult: iată de ce rămânem atât de reci şi împietriţi în lâncezeală.
            3. Dacă am izbuti să răstignim cu desăvârşire în noi pornirile rele, scuturând totodată acele lanţuri care ne ţin legaţi pe dinăuntru, am putea deprinde şi gusta, măcar în parte, plăcerile luminării dumnezeieşti. Una este pricina dintâi şi piedica cea mai mare: rămânem încă robiţi pornirilor rele şi poftelor; şovăim să păşim bărbăteşte pe calea desăvârşirii pe care au mers sfinţii. E de ajuns, iată, să întâmpinăm pe drumul nostru o împotrivire cât de mică, şi ne pierdem de îndată cumpătul şi ne reîntoarcem spre mângâierile omeneşti.
            4. Dacă ne-am lupta cu bărbăţie, ţinând piept până la capăt împotrivirii, fără nici o îndoială am vedea ajutorul lui Dumnezeu coborând asupra noastră din cer, să ne întărească. Celor ce luptă cu nădejdea în puterea harului său, Dumnezeu nu şovăie să le dea mâna de ajutor trebuincioasă: ne trimite în cale prilejuri de luptă tocmai pentru a ne ajuta să învingem. Dacă am lega înaintarea noastră pe calea desăvârşirii doar de păzirea acelor cerinţe şi rânduieli ce se pot vedea pe dinafară, evlavia noastră s-ar stinge curând. Să punem, aşadar, securea la rădăcină, ca, răstignind pornirile noastre rele, să putem dobândi pacea lăuntrică.
            5. Dacă în fiecare an ne-am dezbăra de un singur viciu, stârpindu-l cu totul din suflet, n-am întârzia să devenim desăvârşiţi. Din păcate se întâmplă adesea pe dos, ca, după mulţi ani de viaţă religioasă, să ne simţim mai puţin buni şi mai puţin desăvârşiţi, decât eram la început. Râvna şi dorinţa de mai bine se cuvin să crească din zi în zi mai mult; iată însă că a ajuns acum să ni se pară lucru mare dacă cineva şi-a putut păstra în suflet râvna aprinsă de la început. Măcar dacă din capul locului am pune mai multă hotărâre şi dârzenie, toate le-am putea face, după aceea, cu voie bună şi uşurinţă.
            6. E greu să te lepezi de o obişnuinţă; mai greu încă e să te debarasezi de un nărav care a prins rădăcini în voinţă. Dacă însă nu te vei înfrânge pe tine însuţi în lucruri mărunte şi lipsite de însemnătate, cum vei izbuti oare să fii învingător în cele grele? Împotriveşte-te din capul locului pornirilor rele, dezvaţă-te din timp de nărav, dacă nu vrei să te trezeşti, pe nesimţite, la ananghie mai mare. O, dacă ai şti ce pace ai putea câştiga pentru tine, ce bucurie ai putea dărui celor din jur, rânduindu-ţi purtările cum se cade - nu mă îndoiesc că alta ar fi tragerea de inimă cu care te-ai îngriji de progresul tău sufletesc.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 793369