Harta Site Login
Ascultare şi supunere

 

Ascultare şi supunere
Cartea I, Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului, Capitolul IX


            1. Nu-i puţin lucru să-ţi trăieşti viaţa în ascultare, nu după cum te-ar tăia capul, ci supus mai marilor tăi. Eşti, într-adevăr, în mai mare siguranţă stând pe treapta de jos, unde să primeşti porunci, decât înălţat în vârf, de unde să le împarţi altora. Dar mulţi stau sub pavăza ascultării mai mult de nevoie decât din iubire, şi tocmai de aceea suferă, ba nu se sfiesc uneori să şi cârtească. E drept că nici nu vor putea vreodată dobândi libertatea lăuntrică, dacă nu îmbrăţişează virtutea supunerii din toată inima, din dragoste pentru Dumnezeu. Omul poate colinda încoace şi încolo: liniştea sufletească nu şi-o va găsi decât în supunerea smerită faţă de mai marii săi. Mulţi s-au lăsat înşelaţi amarnic, închipuindu-şi mereu şi mereu alte locuri mai bune.
            2. E adevărat că fiecare ţine bucuros la părerile sale şi se simte mai bine împreună cu cei cu care împarte păreri şi gusturi asemănătoare. Dar dacă Dumnezeu este în mijlocul nostru, se cade uneori să renunţăm la părerile noastre, pentru binele păcii. Şi cine poate fi oare atât de înţelept încât să le ştie pe toate? Prin urmare nu te bizui prea mult pe părerile tale, ci ascultă bucuros şi pe ale altora. Chiar dacă părerea ta este îndreptăţită, dar încetezi să ţii morţiş la ea şi, din iubire pentru Dumnezeu, urmezi pe a altuia, mai mare este folosul pentru propăşirea ta sufletească.
            3. Deseori mi-a fost dat să aud că mai la adăpost e cel ce ştie să aplece urechea şi să primească sfaturi, decât cel care se încumetă să le dea. Se poate totuşi întâmpla ca îndreptăţită într-adevăr să fie părerea fiecăruia; a ţine însă morţiş numai la părerile tale - chiar atunci când, în chip limpede, dreapta chibzuinţă şi judecată nu-ţi pot da dreptate - e semn de cerbicie şi de înfumurare.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 800249