Despre citirea Sfintei Scripturi
Cartea I, Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului, Capitolul V

            1. Nu rostirea frumoasă, ci Adevărul e ceea ce trebuie căutat în Sfintele Scripturi. Întreaga Scriptură se cere astfel citită, în duhul în care a fost scrisă. Nu iscusinţa cuvântării, ci folosul învăţăturii e de căutat cu precădere. Tocmai de aceea, cu aceeaşi plăcere se cade să citim cărţile evlavioase şi simple, precum cele înalte şi adânci. Nu te poticni de numele şi faima scriitorului, nu te gândi la cât de mare sau de mic a fost socotit; la citire să te tragă un singur lucru - dragostea de adevăr. N-are rost să te întrebi cine a zis cutare lucru, ci urmăreşte cu sârguinţă ce s-a spus.
            2. Oamenii sunt trecători, dar adevărul Domnului rămâne neclintit în veşnicie. Dumnezeu vorbeşte în noi în cele mai felurite chipuri fără a ţine seama de crainic. Ne stânjeneşte adesea, în citirea Sfintelor Scripturi, dorinţa de iscodire nemăsurată, atunci, de pildă, când am vrea să cernem prin ciur şi să desluşim lucruri asupra cărora, de fapt, trebuie trecut mai departe. Dacă ţii să-ţi priască citirea, citeşte cu duhul drept şi cinstit al smereniei şi nu urmări să capeţi faimă de învăţat. Nu te sfii să pui întrebări şi ascultă în tăcere răspunsurile sfinţilor: nu dispreţui pildele bătrânilor; nu fără rost au fost şi-ţi sunt împărtăşite.