Centrul Don Bosco România
Buna chibzuinţă a faptelor noastre

 

Buna chibzuinţă a faptelor noastre
Cartea I, Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului, Capitolul IV

 

            1. Nu te pripi să dai crezare oricărei vorbe şi porniri, ci mai înainte de orice, cumpăneşte şi chibzuieşte temeinic orice faptă în faţa lui Dumnezeu. Căci iată, vai, de cele mai multe ori, atunci când vine vorba de alţii, dăm crezare mai curând lucrurilor rele decât celor bune, atâta suntem de şubrezi. Dar cel desăvârşit nu ia drept bună orice vorbă, căci îşi dă seama care sunt metehnele firii, trăgând omul la rău, mai ales pe alunecuşurile limbuţiei.
            2. Mare înţelepciune e să nu te pripeşti niciodată şi să nu ţii cu încăpăţânare la părerile tale. Aceeaşi trăsătură te fereşte de a te încrede în cuvântul orişicui; şi, de asemenea, de a purta vorba de colo-colo, de îndată ce vreun zvon ţi-a ajuns la urechi. De aceea, sfătuieşte-te, pe cât se poate, cu un om înţelept şi conştiincios, căutând mai curând să dobândeşti învăţătură de minte, decât să urmezi orbeşte năzăririle tale. Viaţa chibzuită, potrivită voinţei lui Dumnezeu, face omul înţelept şi încercat în multe. Cu cât va fi mai smerit în faţa conştiinţei sale şi mai supus înaintea lui Dumnezeu, cu atât, în toate privinţele, el va fi mai înţelept şi se va bucura de mai multă pace.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 1083048
Harta Site Politică de confidențialitate