Centrul Don Bosco România
Cât de arzător e dorul unora după Sfântul Trup al Domnului Cristos

 

Cât de arzător e dorul unora după Sfântul Trup al Domnului Cristos
Cartea  a IV-a, Despre Taina sfântului altar, Capitolul XIV


Glasul ucenicului
            1. Cât de necuprinsă este mulţimea bunătăţii tale, Doamne, pe care ai pregătit-o celor ce se tem de tine (Ps 30, 19). Ori de câte ori îmi aduc aminte, Doamne, de unii dintre credincioşii tăi, cei care se apropie de Taina ta sfântă cu cea mai mare râvnă, cu arzătoare evlavie, mă cuprinde nelinişte şi ruşine, căci mă gândesc la inima mea atât de rece şi de lâncedă, de atâtea ori când mă apropii de tine; îmi amintesc cât de searbăd şi nesimţitor rămâne sufletul meu; îmi dau seama că nu mă înflăcărez câtuşi de puţin înaintea ta, Dumnezeul meu; înţeleg că nu mă las sorbit cu totul de iubirea ta, aşa cum au fost şi sunt toţi cei pe care dorinţa înflăcărată de a se împărtăşi cu tine în preasfânta Taină a iubirii îi făcea să verse lacrimi fără încetare; cei care nu puteau suferi despărţirea de tine, tânjind cu tot trupul şi sufletul lor după tine, izvorul cel viu a toată dulceaţa; ei nu-şi puteau astâmpăra setea şi foamea altfel decât împărtăşindu-se, în deplină bucurie şi cu toată râvna spiritului lor, din Trupul tău, Doamne.
            2. O, cu adevărat fierbinte credinţa aceasta a lor, dovadă, fără doar şi poate, a preasfintei tale prezenţe! Asemenea suflete, cu adevărat, îl recunosc pe Domnul şi Dumnezeul lor la frângerea pâinii (Lc 24, 30; 31, 35) şi inima lor este aprinsă de flacăra cea mai puternică, căci Isus le însoţeşte paşii pe cale. Cât de departe sunt eu de această înflăcărare şi de această evlavie, cât de puţin mişcat sunt de dorul şi dorinţa care-i însufleţeşte! Fie-ţi milă de mine, ca de un cerşetor sărman, Isuse bune, Domn blând şi iertător: ajută-mă ca, din când în când, să mă pot bucura şi eu de câte o fărâmă măcar din râvna arzătoare a inimilor credincioase, acelea ce se împărtăşesc cu dragoste mistuitoare din Taina ta sfântă; fă ca astfel credinţa mea să capete reazem şi întremare, nădejdea mea în bunătatea ta să sporească, iar iubirea - din plin aprinsă de gustarea acestei mane cereşti - să nu mai cunoască asfinţit niciodată.
            3. Stă în puterea îndurării tale să-mi împărtăşeşti până şi acest har, cercetându-mă cu duhul înflăcărat al iubirii şi bunăvoinţei tale, la timpul cuvenit. Căci şi dacă nu mă număr printre aceia care se simt mistuiţi în inima lor de dorul înflăcărat al împărtăşirii cu tine, dorinţa mea rămâne aceea de a mă putea şi eu aprinde cumva din una şi aceeaşi flacără: mă rog ţie, cu toată stăruinţa, să mă primeşti cu toate acestea şi pe mine, nevrednicul, în rândul celor ce te iubesc cu flacără nestinsă, să pot face şi eu parte din preasfânta lor ceată.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 1088055
Harta Site Politică de confidențialitate