Centrul Don Bosco România
Imboldurile inimii se cad bine cumpănite şi ţinute în frâu

 

Imboldurile inimii se cad bine cumpănite şi ţinute în frâu
Cartea a III-a, Despre mângâierea lăuntrică, Capitolul XI


            1. Fiul meu, multe mai ai de învăţat, căci încă multe sunt lucrurile pe care nu ţi le-ai însuşit până acum aşa cum se cuvine.
            2. Care sunt, Doamne, acestea?
            3. Să supui cu totul imboldurile tale voinţei mele, să nu-ţi iubeşti propria plăcere şi să doreşti cu râvnă şi înflăcărare doar împlinirea voii mele. Imboldurile izvorâte din sinea ta sunt cele care, de cele mai multe ori, aprind scânteia acelui foc care te mână cu putere înainte: stai şi gândeşte-te, însă, dacă cinstirea mea într-adevăr, e cea care te mână, sau, dimpotrivă, folosul plăcerii tale. Dacă pornirea vine de la mine, vei fi pe bună pace, orice aş porunci; dacă inima ta însă tăinuieşte vreun dor ascuns de-al ei, nu alta este pricina pentru care te simţi apăsat şi stânjenit.
            4. Iată de ce e bine să nu te bizui prea mult pe imboldurile care-ţi încolţesc în inimă, fără să le cumpăneşti temeinic în faţa mea; s-ar putea, altminteri, să te căieşti şi să-ţi pară rău de lucruri ce ţi s-au părut în prima clipă bune, şi la care ai râvnit. Într-adevăr, nu orice dorinţă încolţită în inimă şi care ţi se pare bună trebuie din capul locului urmată întocmai; şi tot aşa, nu orice dorinţă ce ţi se înfăţişează, la prima vedere, ca nepotrivită, trebuie respinsă pe dată. E bine, cât de des, să ţii în mâini frânele sufletului - până şi gândurile şi dorinţele tale de bine -, ca nu care cumva, lăsându-te mânat de toane, să dai prilej celorlalţi de sminteală sau - în cazul când aceştia ţi s-ar împotrivi - să cazi, când te aştepţi mai puţin, pradă tulburării şi amărăciunii.
            5. Se cade, într-adevăr, din când în când, să ştii a pune piciorul în prag bărbăteşte, răspunzând fără şovăire "nu" imboldurilor şi toanelor hrănite de simţuri: să treci fără să te sinchiseşti peste ceea ce ar fi plăcut, ca şi peste ceea ce ar fi neplăcut trupului, luptând mai înainte de orice, ca el, chiar în pofida lui, să dea ascultare spiritului. Trupul şi toanele lui vor trebui ţinute în frâu şi sub pinten, până când carnea, supusă, va fi gata la orice: învăţând să se mulţumească cu puţin, să se bucure de lucrurile cele mai simple şi să nu crâcnească împotriva neajunsurilor.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 1088007
Harta Site Politică de confidențialitate