Centrul Don Bosco România
Nu-i bine ca omul să se lase copleşit de deznădejde atunci când se întâmplă să cadă în unele greşeli

 

Nu-i bine ca omul să se lase copleşit de deznădejde atunci când se întâmplă să cadă în unele greşeli
Cartea a III-a, Despre mângâierea lăuntrică, Capitolul LVII


            1. Fiul meu, mai plăcute îmi sunt răbdarea şi smerirea sufletului tău la ananghie, decât dulceaţa şi evlavia lui în clipele fericite. Pentru ce te întristezi dacă ţi se aduce dojană pentru un lucru de nimic? Chiar de-ar fi fost un lucru mai însemnat, şi încă nu s-ar fi cuvenit să te tulburi. Acum însă, lasă-l să treacă. Nu-i prima nici ultima oară când aşa ceva se întâmplă, căci aceasta-i viaţa. Te arăţi viteaz, nimic de spus, atâta timp cât nu întâmpini împotrivire. Ba chiar eşti priceput la sfaturi şi ştii să-i îmbărbătezi din gură pe alţii; de îndată însă ce necazul vine să bată pe neaşteptate la uşa ta, te părăsesc şi sfatul şi puterea. Vezi, aşadar, cât eşti de şubred după cum se arată, atât de des, în asemenea lucruri de mică însemnătate; totuşi spre mântuirea şi binele tău se fac acestea toate, ori de câte ori prilejurile se ivesc.
            2. Nu pune la inimă şi, dacă durerea şi mâhnirea te ating, nu le lăsa să te biruie sau să te stăpânească. Dacă vezi că nu poţi răbda cu voioşie, rabdă cel puţin cu resemnare. Chiar dacă urechile-ţi aud lucruri mai puţin îmbucurătoare şi simţi cum eşti gata să te aprinzi, păstrează-ţi cumpătul şi nu da drumul la vorbe nesăbuite, ca nu cumva cei mai mici decât tine să găsească pricină de sminteală. Zbuciumul tău nu va întârzia să se domolească şi amărăciunea sufletului se va preface în dulce alinare a harului. Sunt viu şi stau alături de tine, spune Domnul, gata să-ţi întind o mână de ajutor şi să-ţi aduc prisos de mângâiere: încrede-te în mine şi cheamă-mă cu evlavie.
            3. Păstrează-ţi cumpătul şi pregăteşte-te să dai piept cu încercări şi mai mari încă. Totul nu-i pierdut, chiar dacă ţi se pare că, mai des, eşti încercat de amărăciune şi ispită. Om eşti, nu Dumnezeu; eşti trup făcut din carne, nu înger. Cum îţi închipui că ai putea rămâne nestrămutat în virtute, atunci când de acest dar n-au avut parte nici îngerii din ceruri, nici primii noştri părinţi în Paradis? Eu îi mângâi şi-i îmbărbătez pe cei întristaţi, Eu îi înalţ la cunoaşterea dumnezeirii mele pe cei care-şi recunosc şubrezenia.
            4. Fie binecuvântat cuvântul tău, Doamne, mai dulce decât mierea fagurelui (Ps 18, 11) pe cerul gurii mele. Ce m-aş face în mijlocul atâtor amărăciuni şi ananghii fără oblăduirea şi îmbărbătarea sfintelor tale cuvinte? Măcar să mă văd ajuns la porţile mântuirii, căci de pătimirile drumului nu-mi pasă. Dăruieşte-mi, te rog, un sfârşit bun, o trecere fericită din lumea aceasta. Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, îndrumă-mi paşii pe cărarea dreaptă ce duce la împărăţia ta. Amin.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 1091017
Harta Site Politică de confidențialitate