Harta Site Login
Harul lui Dumnezeu nu suferă amestec cu gustul celor pământeşti

 

Harul lui Dumnezeu nu suferă amestec cu gustul celor pământeşti
Cartea a III-a, Despre mângâierea lăuntrică, Capitolul LIII


            1. Fiul meu, harul meu este o nestemată care nu suferă amestecul lucrurilor din afară şi al mângâierilor pământeşti. Prin urmare trebuie să lepezi toate piedicile din calea harului, dacă doreşti cu adevărat ca binecuvântarea mea să se reverse şi să odrăslească în tine. Caută un loc ascuns, unde să-ţi fie bine să stai singur, faţă-n faţă cu tine însuţi; să n-ai nevoie să schimbi nici o vorbă cu nimeni, ci lui Dumnezeu singur să-i vorbeşti prin rugăciune fierbinte, ca să-ţi păzească curăţenia cugetului şi îndurerarea pocăită a sufletului. Lumea întreagă socoteşte-o drept nimic, iar slujirea lui Dumnezeu să treacă pentru tine înaintea tuturor celorlalte îndeletniciri săvârşite în afară. Într-adevăr, nu vei putea să-mi slujeşti mie şi să-ţi afli totodată desfătare în cele trecătoare. Fereşte-te de dragostea fără măsură faţă de rude şi prieteni şi depărtează-ţi sufletul de toată mângâierea vremii de acum. Astfel îi îndemna fericitul Apostol Petru pe credincioşii lui Cristos: ca nişte străini şi călători pe acest pământ (1 Pt2, 11) să-şi rânduiască purtările.
            2. O, câtă siguranţă şi încredere va avea, în ceasul morţii, omul descătuşat din timp de orice legătură lumească! Sufletul plin de metehne al omului pământesc nu poate însă pricepe cum inima să se lepede de toate; după cum omul robit trupului şi simţurilor sale nu înţelege ce poate să însemne libertatea omului lăuntric. Cu toate acestea, cel ce vrea cu adevărat să trăiască după legea duhului nu poate decât să scuture lanţurile oricărei legături, atât cele din apropierea sa cât şi cele de departe, şi de nimic să nu se ferească mai straşnic decât de sine însuşi. Dacă te vei birui pe tine însuţi cu desăvârşire, lesne vei birui şi toate celelalte. Izbânda desăvârşită este să te birui pe tine. Cel ce-i stăpân pe sine, astfel ca trupul să fie supus dreptei judecăţi, iar dreapta sa judecată, în toate, să-mi fie supusă numai mie, acela este cu adevărat biruitorul său şi stăpânul lumii.
            3. Dacă vrei să te ridici până la această culme, trebuie să te încumeţi, cu toată bărbăţia, să pui securea la rădăcină, să scoţi şi să stârpeşti cea mai ascunsă sămânţă a iubirii neorânduite de tine însuţi, a dragostei faţă de bunurile pieritoare. De meteahna iubirii nemăsurate de sine atârnă tot ceea ce omul are de înfrânt, începând cu rădăcina: biruind şi stârpind meteahna de la rădăcină, sufletul se va bucura de pace şi linişte nemăsurată. Dar puţini sunt aceia care se străduiesc să-şi răstignească această pornire cu desăvârşire şi să iasă din propria lor piele; de aceea rămân încătuşaţi în sinea lor şi nu se pot înălţa cu duhul deasupra. Iar cei ce vor de bună voie să umble pe cărările mele vor trebui să-şi răstignească toate imboldurile şi aplecările rele şi să nu se lipească de nici o făptură cu iubire pătimaşă.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 800145