Centrul Don Bosco România
Dispreţuirea oricăror onoruri vremelnice

 

Dispreţuirea oricăror onoruri vremelnice
Cartea a III-a, Despre mângâierea lăuntrică, Capitolul XLI


            1. Fiul meu, nu te întrista văzând pe alţii onoraţi şi înălţaţi în scaune, în timp ce tu rămâi uitat şi dispreţuit. Înalţă-ţi inima la mine, spre ceruri, şi nu te va mai mâhni dispreţul oamenilor aici pe pământ.
            2. Doamne, în orbirea noastră ne lăsăm iute ademeniţi de orice deşertăciune. Dacă stau să mă cercetez cu luare aminte, nimeni nu mi-a adus niciodată vreo nedreptate, aşa că n-am nici o pricină îndreptăţită de a cârti împotriva ta. Gândindu-mă de câte ori am păcătuit greu înaintea ta, de ce m-aş mira acum, chiar dacă împotriva mea s-ar ridica toată lumea? Prin urmare nu sunt vrednic decât de ruşine şi dispreţ; Tu, dimpotrivă, eşti vrednic de toată lauda, cinstea şi mărirea. Şi până nu voi fi gata să îndur bucuros dispreţul şi părăsirea din partea oricărei făpturi, până nu mă voi resemna să trec drept un nimeni, nu mă voi putea bucura de pace şi odihnă în sufletul meu şi nu voi avea parte de lumina spirituală şi de o deplină unire cu tine.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 1083052
Harta Site Politică de confidențialitate