Centrul Don Bosco România
Amărăciunile trecătoare se cer îndurate cu resemnare şi seninătate, după pilda lui Cristos

 

Amărăciunile trecătoare se cer îndurate cu resemnare şi seninătate, după pilda lui Cristos
Cartea a III-a, Despre mângâierea lăuntrică, Capitolul XVIII


            1. Fiul meu, am coborât din ceruri pentru mântuirea ta; am luat asupra mea haina durerii şi amărăciunii tale, nu pentru că ar fi trebuit s-o fac, ci din iubire; ca să înveţi pilda resemnării şi să poţi purta fără crâcnire jugul suferinţelor trecătoare. Căci, din clipa venirii mele pe pământ şi până în clipa morţii mele de pe cruce, n-am fost scutit de nici o durere. Am fost lipsit de foarte multe bunuri pământeşti; am îndurat necontenit sudălmi; am răbdat întristarea şi ocara; răsplata faptelor mele bune a fost nerecunoştinţa: la minuni mi s-a răspuns cu blesteme, la învăţături, cu ponegriri.
            2. Pentru că în viaţa ta, Doamne, ai fost atât de răbdător - îndeplinind întru totul poruncile Tatălui tău - se cade ca şi eu, păcătos bicisnic, să fac după voia ta, îndurând cu resemnare - atât timp cât vei voi tu - jugul vieţii acesteia iute destrămate, spre mântuirea mea. Chiar resimţită ca o povară, viaţa aceasta a fost totuşi înzestrată, prin darul tău, cu foarte multe merite; iar prin pilda ta şi a sfinţilor tăi, sarcinile ei ne sunt mai uşor de purtat; mult mai dătătoare de îmbărbătare decât în vremea Legii Vechi, când poarta cerului rămânea zăvorâtă, iar drumul într-acolo învăluit în umbră; când atât de puţini se îngrijeau să caute împărăţia cerurilor. Dar nici chiar ei, cei drepţi şi vrednici de mântuire, nu puteau atunci - înainte de răscumpărarea plătită prin patima şi preasfânta ta moarte -, să intre în cereasca împărăţie.
            3. O, câte mulţumiri aş fi dator să-ţi aduc pentru că mie şi tuturor credincioşilor ai binevoit să ne arăţi calea bună şi dreaptă spre împărăţia fără sfârşit! Într-adevăr, viaţa ta a devenit calea noastră şi, prin darul sfintei resemnări, ne putem acum îndrepta spre tine, cununa noastră. Dacă nu ai fi fost premergătorul şi învăţătorul nostru, cine s-ar fi încumetat să meargă pe asemenea cale? Şi, vai, cât am fi fost cu toţii văduviţi, fără lămurita pildă arătată tuturora de tine. Dar încă ne lăsăm pradă lâncezelii, după ce am văzut atâtea semne şi am ascultat atâta învăţătură, ce ar fi fost dacă n-am fi avut lumina ta drept călăuză?

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 1086444
Harta Site Politică de confidențialitate