Harta Site Login
Să fim statornici până la capăt în cele mici, dacă de cele mari nu ne dovedim în stare

 

Să fim statornici până la capăt în cele mici, dacă de cele mari nu ne dovedim în stare
Cartea a III-a, Despre mângâierea lăuntrică, Capitolul LI

 

            1. Fiul meu, nu eşti în stare să fii îndelung statornic în râvna fierbinte a virtuţii, şi nici să ţii otova, neabătut, privirea sufletului tău aţintită către culmi: ci dimpotrivă, datorită stricăciunii moştenite de tot omul, fără să vrei te vei coborî mereu, din când în când, spre cele de jos, unde, cu urât şi silă, să duci pe umerii tăi povara vieţii acesteia nemernice. Cât timp, într-adevăr, vei purta acest trup muritor, inima ta va fi apăsată de urât şi de lehamite. Iată de ce, neavând încotro, va trebui, nu o dată, să duci suspinând greutăţile trupului, căci iată, cu mintea şi privirea nu poţi rămânea aţintit, într-una, la cele dumnezeieşti.
            2. Astfel stând lucrurile, caută să-ţi găseşti liniştea în săvârşirea unor fapte mărunte şi umile, află întremare sufletească făcând în jurul tău fapte bune; aşteaptă, cu nestrămutată încredere, revenirea mea şi darul coborât de sus; suferă cu toată răbdarea vremelnica stare de singurătate şi secetă sufletească în care te afli, şi nu te îndoi o clipă că voi sosi din nou să te dezrobesc de toată îngrijorarea. Într-adevăr, te voi face să uiţi de tot aleanul şi de toate caznele şi voi desfăta lăuntrul sufletului tău cu nesfârşită pace. În faţa ta voi desfăşura larg pajiştile sfintelor Scripturi iar tu, cu inimă bucuroasă şi senină, vei putea atunci propăşi, în pas uşor, pe calea poruncilor mele. Vei recunoaşte că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi (Rom 8, 18).

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 800145