Centrul Don Bosco România
Oricât de nesuferite, greutăţile trebuie îndurate cu răbdare pentru viaţa veşnică

 

Oricât de nesuferite, greutăţile trebuie îndurate cu răbdare pentru viaţa veşnică
Cartea a III-a, Despre mângâierea lăuntrică, Capitolul XLVII


            1. Fiul meu, nu te lăsa frânt de ostenelile cu care te-ai împovărat pentru mine şi nu lăsa amărăciunile să te ducă la deznădejde; ci făgăduinţele mele să-ţi fie scut şi mângâiere în orice împrejurare. Am deplina putere de a răsplăti cu vârf şi îndesat, mai presus de orice aşteptare omenească. N-ai să suferi o veşnicie, jugul acestei dureri nu-l vei purta pe umerii tăi totdeauna. Aşteaptă încă puţin şi vei vedea curând cu ochii tăi capătul tuturor relelor. Soseşte ceasul când toată cazna şi zbuciumul încetează. Lucrurile ce se duc o dată cu trecerea timpului sunt totuşi scurte şi, până la urmă, lipsite de însemnătate.
            2. Fă bine ceea ce faci: pune umărul cu hărnicie şi credinţă în via mea; răsplata ta sunt Eu însumi. Dacă-i de scris, scrie, dacă-i de citit, citeşte; suspină şi roagă-te în tăcere, îndură bărbăteşte împotrivirile: vrednică este viaţa veşnică de toate aceste încercări şi lupte, şi de altele încă, mai mari. Vine, într-adevăr, odată şi odată dorita zi a păcii, cum bine ştie Domnul; şi nu va fi o zi ca zilele şi nopţile obişnuite, ci ca o lumină fără de sfârşit, o strălucire fără umbre, o pace neclintită, liman al odihnei netulburate. Nu vei mai spune atunci: cine mă va dezrobi de trupul acesta muritor? (Rom 7, 24); şi nu vei striga: vai mie, că surghiunul meu s-a lungit peste măsură (Ps 119, 3): căci moartea însăşi va fi nimicită, mântuirea va fi fără întoarcere, toată îngrijorarea spulberată, veselia se va preface în fericire, toţi cei din jur vor alcătui o adunare frumoasă şi încântătoare.
            3. O, dacă ai şti cum strălucesc în cer minunile neveştejite ale sfinţilor lui Dumnezeu şi slava în care se veselesc toţi cei pe care lumea i-a socotit cândva vrednici de dispreţ, nevrednici până şi de viaţă, cu siguranţă, n-ai pregeta să te smereşti, coborându-te până la pământ, alegând mai bine să fii supus tuturora, decât, înălţându-te pe tine, să te pui deasupra unuia singur dintre semenii tăi; n-ai mai jindui după zilele desfătării pe acest pământ, ci te-ai bucura să înduri orice oropsire pentru Dumnezeu, socotind drept ultimul fleac cu putinţă ca oamenii să te socotească mare în ochii lor!
            4. O, de-ai gusta toate aceste adevăruri şi de le-ai răsădi adânc în inimă, cum crezi că ai mai putea cârti chiar şi o singură dată? Oare nu se cade ca, pentru viaţa veşnică, să îndurăm cu răbdare orice ananghie şi amărăciune? Şi nu-i puţin lucru, crede-mă, să pierzi sau să câştigi împărăţia lui Dumnezeu. Ridică-ţi aşadar ochii la ceruri. Priveşte: alături de mine sunt şi toţi sfinţii mei, care în timpul vieţii lor pământeşti au dus povara aspră a luptei şi care se bucură acum; iată-i mângâiaţi, scăpaţi de orice grijă; iată-i gustând răsplata odihnei, alături de mine în veci, în împărăţia Tatălui meu.

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 1083050
Harta Site Politică de confidențialitate