Harta Site Login
Deprinderile unui bun călugăr

 

Deprinderile unui bun călugăr
Cartea I, Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului, Capitolul XIX


            1. Viaţa unui bun călugăr trebuie să fie înzestrată cu belşug de virtuţi, ca lăuntrul sufletului său să fie aşa cum se arată în faţa oamenilor. Ba, la drept vorbind, ar trebui să fie mai mult înlăuntru decât apare pe dinafară; deoarece Acela care vede cele din lăuntrul omului este Dumnezeu, pe care suntem datori să-l respectăm mai presus de toate, oriunde ne-am afla, şi să ne purtăm în ochii lui curaţi ca nişte îngeri. Se cuvine să reînnoim, în fiecare zi, hotărârile noastre şi să ne îndemnăm la râvnă, ca şi când ne-am fi întors la Dumnezeu acum pentru întâia dată; şi să zicem: "Ajută-mă, Doamne Dumnezeule, în buna propunere şi în sfânta ta slujbă, şi fă ca astăzi să încep bine, deoarece până acum n-am făcut nimic".
            2. Propăşirea noastră în desăvârşire depinde de puterea hotărârilor noastre şi de multă sârguinţă are nevoie cel care vrea să înainteze. Dacă cel ce ia hotărâri puternice dă greş atât de des, ce se va întâmpla cu acela care rareori, şi fără atâta dârzenie, îşi propune să facă câte ceva? Abaterea de la propunerea noastră se întâmplă în fel şi chip; chiar şi cea mai mică neglijenţă în deprinderile noastre anevoie poate trece fără pierdere. Hotărârile celor drepţi se bizuiesc mai mult pe harul lui Dumnezeu decât pe propria lor înţelepciune, şi în orice întreprind ei îşi pun în darul Domnului, întotdeauna, toată încrederea. Căci omul propune, dar Dumnezeu dispune şi calea omului nu-i în mâinile sale (Ier 20, 23).
            3. Dacă întrerupem o îndeletnicire obişnuită pentru o faptă evlavioasă sau pentru binele fraţilor noştri, ne vom reîntoarce la ea cu toată uşurinţa. Dar dacă se lasă cu uşurinţă - fie din nepăsare, fie pentru că ni s-a urât -, fapta nu va fi scutită de vinovăţie, iar dauna se va simţi mai târziu. Să ne silim cât putem şi tot vom greşi câte puţin în multe. De aceea se cuvine să ne propunem întotdeauna lucruri anume, mai ales cu privire la acele împrejurări care ne împiedică mai mult în desăvârşire. Trebuie să cercetăm şi să orânduim atât viaţa noastră lăuntrică cât şi cea exterioară, pentru că amândouă sunt de folos pentru a propăşi în desăvârşire.
            4. Dacă nu poţi să te reculegi fără întrerupere, adună-ţi gândurile cel puţin din când în când, sau cel puţin o dată pe zi, dimineaţa sau seara. Dimineaţa ia hotărâri, iar seara cercetează purtările de peste zi: cum te-ai purtat în vorbele tale, în fapte, în gânduri, deoarece în acestea ai supărat de mai multe ori pe Dumnezeu şi pe aproapele tău. Înarmează-te ca un soldat împotriva vicleniilor diavoleşti, înfrânează-ţi lăcomia, ca să înfrânezi mai uşor orice pornire neorânduită a trupului. Nu sta niciodată degeaba; apucă-te fie de citit, fie de scris, fie de rugăciune, fie de meditaţie, sau fă ceva folositor pentru binele comun. Totuşi munca cu braţele să se facă cu măsură, deoarece nu poate fi făcută de toţi la fel.
            5. Deprinderile particulare nu trebuie scoase la iveală, deoarece în taină se pot practica mai bine. Totuşi fereşte-te de a fi leneş în îndeplinirea deprinderilor comune şi râvnic numai pentru cele particulare; ci, odată ce ţi-ai făcut datoria cu toată fidelitatea în cele impuse, dacă îţi mai rămâne ceva timp, întoarce-te înlăuntrul tău după cum te îndeamnă sufletul. Nu toţi pot face aceleaşi practici; unuia i se potriveşte mai mult una, altuia alta. De asemenea, după cum sunt împrejurările, sunt de ales şi practicile; deoarece unele sunt mai indicate în zilele de sărbătoare, altele în zilele de lucru. La fel, în vreme de ispită avem nevoie de unele, şi de altele în timp de pace şi de linişte. Deosebite sunt gândurile care ne plac atunci când suntem mâhniţi, de cele când ne bucurăm în Domnul.
            6. La sărbătorile mari, se cuvine să reînnoim deprinderile frumoase din trecut şi să cerem cu mai mare înflăcărare ocrotirea sfinţilor. De la o sărbătoare la alta se cuvine să luăm într-adevăr hotărâri ca şi când ar urma să fim chemaţi neîntârziat la sărbătoare în viaţa cea veşnică. Tocmai de aceea, la zile mari, este cazul să ne pregătim cu mai multă sârguinţă, adâncind bunele hotărâri de a duce o viaţă mai duhovnicească, păstrând toate rânduielile cu mai mare sfinţenie încă, întocmai ca şi cum, în scurtă vreme, ar urma să primim de la Dumnezeu răsplata tuturor ostenelilor noastre.
            7. Şi dacă ziua răsplăţii se amână, să socotim că nu suntem încă îndeajuns de bine pregătiţi, nevrednici încă de o slavă atât de mare, care se va arăta însă în noi la vremea hotărâtă, şi astfel să ne dăm silinţa a ne pregăti cât mai bine cu putinţă pentru sfârşitul nostru. Fericită slugă - spune Evanghelistul Luca - care atunci când va veni stăpânul, o va găsi veghind; adevăr vă spun, o va pune peste toate bunurile sale (Luca 12, 37).

 


 

 

Imitaţia lui Cristos

Thomas de Kempis

Nr vizitatori: 800146