|
|
|
M: Bozoky (1797) |
|
1. |
Te salut, o, Sfântă Cruce, Tu nădejdea noastră dulce Căci pe tine a murit Domnul nostru mult iubit. Tu eşti lemn din pomul vieţii Care-ai frânt puterea morţii Şi prin tine s-a deschis Raiul care-a fost închis. |
|
|
2. |
Tu eşti
semnul îndurării, Al izbânzii
şi-mpăcării, Sfântă
cruce, te salut, Fii al meu
puternic scut. Tu eşti
calea mântuirii Şi izvorul
fericirii; Sfântă
cruce, te cinstesc Şi prin
tine mă sfinţesc. |
|
|
3. |
Omul dacă
te iubeşte De păcat
se mântuieşte; Cruce
sfântă, semn divin, Înaintea ta
mă-nchin. Pe Calvar, cu
greutate Te-a purtat Cristos
pe spate; În dureri de
necrezut Sub
povara-ţi a căzut. |
|
|
4. |
Când sunt pus
la încercare, Când mă
aflu-n strâmtorare Către tine
eu privesc Şi în
luptă biruiesc. Iar în ceasul
morţii mele Când voi fi în
chinuri grele Sfântă
cruce, chipul tău Vreau să-l
strâng la pieptul meu. |
|
|
5. |
Şi când
trupu-n nesimţire Va fi pus spre
putrezire, Strajă fii
l-al meu mormânt Cât voi zace în
pământ. Iar în ziua
judecăţii, Ziua mare a
dreptăţii, Când pe cer vei
apărea Vreau să fiu la dreapta ta. |
|