1. |
Străină a fost viaţa mea, Şi plânsul m-a-nsoţit în ea. A fost o viaţă de amar, de amar Şi de dureri fără hotar. |
|
2. |
Târziu de tot L-am întâlnit, Un om pe care L-am iubit. Era pe lume singurel, singurel Şi sprijin am aflat în El. |
|
3. |
În seara când L-am întâlnit, Zăcea pe cruce pironit. De greutăţi şi de amar, de amar Şi de dureri fără hotar. |
|
4. |
O clipă-am stat şi am privit Şi-abia atunci văzui şi eu, văzui şi eu, Câte-a răbdat Stăpânul meu. |
|
5. |
Eu sufăr c-am păcătuit, Dar El de ce a suferit? Eu port a mele fărdelegi, fărdelegi, El le-a purtat a lumii-ntregi. |
|
6. |
Eu strig că sunt nedreptăţit, El s-a rugat şi răstignit. Eu pe duşmani i-am duşmănit, i-am duşmănit, El totdeauna i-a iubit. |
|
7. |
Şi tot mereu privind la cui, Am plâns la umbra crucii Lui. Am plâns mereu purtat şi dus, purtat şi dus, La umbra crucii lui Isus. |
|
8. |
De-atunci în sufletu-mi pustiu, Eu L-am iubit fără să ştiu, Căci am văzut în gândul meu, în gândul meu, Ce-a făcut El, şi ce fac eu. |
|