Pe Golgota sub cruce

1.	Pe Golgota sub cruce, Fecioară nepătată, În lacrimi cufundată, privea pe-al său Isus; Profetul blând şi dulce, iubire din iubire, Spre-a lumii mântuire, era pe cruce pus,
2.	Venit din zări senine ca vina să o spele, L-a copleşit de rele ingratul său popor; Pe-altarul sfânt al crucii, ce iadul îl închide, Păcatul îl ucide pe-al lumii Creator.
3.	Să-ţi vezi odorul sacru cum varsă al său sânge, Cum viaţa i se stinge în trupu-i chinuit, Să-l vezi cum de durere el suferă şi moare, Ce mamă-a fost sub soare mâhnită mai cumplit?
4.	Cu mâna tremurândă, cu inima zdrobiă, De chinuri istovită, gemea şi se ruga. Preasfânta mucenică şi Maica mângâierii Pe muntele durerii mă plec în faţa sa.
5.	Când Fiul tău se stinse, în chinuri fără seamăn, În inima-şi de Mamă o sabie-a pătruns. Şi cine n-ar deplânge noianul de suspinuri Şi-adâncul val de chinuri în pieptul tău ascuns
6.	Fecioară-ndurerată, cu inima înfrântă, Tu şezi sub crucea sfântă pe Fiul mort ţinând; Zdrobit de greaua vină, de-a noastră făr-delege, Al tău copil şi Rege coboară în mormânt.