|
|
|
|
|
|
La picioarele crucii tale biet călător m-am întors cu hainele rupte şi murdare trist şi sărac, singur sub soare. Ce obosit pot fi, Doamne, ia-mă la tine unde e liniştea ce-o
aveam când eram cu tine. Ce murdar sunt! Cum s-apar în faţa ta? E-atât noroi pe-al meu suflet, Tu m-ai chemat, mi-ai dat putere să
te iubesc, să primesc a ta chemare. Va trebui să lupt să-ţi primesc chemarea şi-apoi
să-mi scutur hainele de praful mult al drumului. De praful mult al drumului |
|