Cristos e osândit la moarte

1.	Cristos e osândit la moarte Căci oamenii l-au acuzat, Deşi Pilat ştia prea bine Că Domnul e nevinovat.
2.	O cruce mare i se pune Pe umerii însângeraţi; Şi el o poartă cu răbdare Spre-a mântui pe ai săi fraţi.
3.	Isus întâia oară cade, Puterile l-au părăsit; Prea mare e povara crucii Dar nu se lasă biruit.
4.	În drum spre Golgota-ntâlneşte Pe preamâhnita Maica sa; Durere mare îl cuprinde Văzând cum suferă şi ea.
5.	În silă, Simon din Cirene Îi duce crucea lui Isus; Dar când cunoaşte cine-i Domnul Devine ucenic supus.
6.	Şi Veronica, o maramă Cu milă-ntinde Domnului, Pe care, drept recunoştinţă Se-ntipăreşte chipul lui.
7.	Din nou Cristos sub cruce cade, Caci e atât de copleşit De-acea mulţime de păcate Pe care noi le-am săvârşit.
8.	Femei, plângând, îl înconjoară Pe drumul greu, chinuitor; Isus le-ndeamnă să nu-l plângă Pe el, ci pe copiii lor.
9.	Când pentru-a treia oară cade Călăii îl împing şi-l bat Şi noi ne-asemănăm cu dânşii Atunci când facem un păcat.
10.	Isus e despuiat de haine, Iar rănile cumplit îl dor; Şi dezbrăcat ce greu îi vine Să stea în văzul tuturor.
11.	Cristos e răstignit pe cruce Şi curge sângele-i curat; El suferă ca să ne spele De răutate şi păcat.
12.	Pe cruce Domnul moare-n chinuri De însuşi Tatăl părăsit; Dar misiunea-ncredinţată Prin jertfa crucii a-mplinit.
13.	Când trupu-i dat jos de pe cruce Şi-n braţele Mariei-i pus Cine-ar putea simţi mâhnirea Cu care-l plânge pe Isus.
14.	Isus e îngropat cu jale Într-un mormânt nou şi curat; Să-i dăm şi noi ca locuinţă Un suflet bun, nevinovat.
15.	O Doamne, noi am fost pricina C-aşa de mult ai suferit; Dar tu, în marea-ţi îndurare, Ne iartă tot ce am greşit.